Filme

Vești bune pentru fanii lui Jarmusch: „Paterson“ intră în cinematografele de la noi

Proiectat pentru prima dată în România în 2016, cu ocazia Les films de Cannes à Bucarest, filmul lui Jim Jarmusch, „Paterson“, intră oficial în cinematografele de la noi pe 16 februarie.

Din broșura publicată de Institutul Cultural francez din București, aflăm că filmul va rula pe 21 (18.30), 22 (20.30) și 24 februarie (15.15) și la Cinema Elvira Popescu.

„Paterson“ este o observație fină despre victoriile și înfrângerile de zi cu zi, deloc lipsite de poezie, reflectată în cele mai mici detalii. Paterson (Adam Driver) este un șofer de autobuz, pasionat de poezie și încurajat de soția sa, Laura (Golshifteh Farahani) să își încerce norocul în acest domeniu.

Poemele din film aparțin lui Ron Padgett, unul dintre poeții contemporani favoriți ai lui Jarmusch. Padgett a fost de acord să scrie textele special pentru acest proiect și, mai mult, i-a permis regizorului să folosească o parte din cele scrise deja și nepublicate.

„Fără dragoste, ce rost mai are totul?“, spune retoric Everett (William Jackson Harper), în film. Trage ușa apoi după el și pleacă, lăsând loc unui moment meditativ. Everett este actor, iar Jarmusch a plasat un personaj-actor în barul din orăşelul Paterson (orașul are același nume ca protagonistul) pentru a teatraliza realitatea, prezentată de altfel în alb şi negru, fără nuanţe sau echivocuri: alb-negru sunt perdelele, fustele, papucii de casă și chiar și brioşele Laurei.

„Paterson“ nu despre dragostea pentru un om vorbeşte, ci despre dragostea pentru poezie. Despre iubirea proiectată nu asupra unei ființe, ci asupra unei trăiri care vine din ființă. Protagonistul este dezolant de simplu, cu o existență banală, reflectă viața însăși, fără nimic spectaculos în ea: micul dejun arată la fel, ruta parcursă cu autobuzul e aceeaşi, drumurile spre bar cu căţelul Marvin, neschimbate. Singurul lucru care dă culoare zilelor lui este faptul că în pauzele de masă ori acasă, seara târziu, scrie poezii. Este modul lui de evadare, fără a face din asta un scop în viață, de-aici și frumusețea rolului și implicit a filmului și, de ce nu, poezia lui.

„Avem destule chibrituri prin casă…“, sună versul declanșator al poveștii. E o observație banală, dar cu o evoluție neașteptată, oscilantă, victorioasă, înfrântă uneori de propriul potențial. O observație din care rămâne, așa cum Jarmusch ne-a obișnuit, zâmbetul cald al unei zile bune pe care am vrea s-o retrăim.

Două bilete la preț de unul, miercurea, la orice film, în cinematografele partenere Orange.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *