Filme, Recenzii filme

„Le Redoutable“: dragoste, cinema şi revoluţie. Dar mai ales dragoste

O carte găsită întâmplător într-o gară s-a transformat într-un film al cărui protagonist seamănă cu filmul însuşi: comic, fermecător, dur, cinic, inconfortabil, personal.

Filmul „Le redoutable“ / „Redutabil“ pare biografia unui fragment din viaţa lui Jean-Luc Godard, dar regizorul nu şi-a dorit asta. Asemenea cineastului francez şi în ton cu faimoasa lună mai din ’68, Michel Hazanavicius dă un aer proaspăt filmului biografic clasic. Narat din perspectiva unui el (Jean-Luc Godard) şi a unei ea (Anne Wiazemsky, prima soţie a lui Godard), „Le redoutable“ este înainte de toate o poveste de dragoste. Era de aşteptat ca elementul dominator în relaţie să fie Godard, dată fiind personalitatea lui, iar Wiazemsky personaj pasiv, meditativ, care priveşte cum se deteriorează legătura dintre ei şi cum cel de care s-a îndrăgostit cândva se metamorfează în obiect de dispreţ. Din acest punct de vedere „Le mépris“ este o sugestie de vizionare în tandem cu „Le redoutable“, există asemănări atât de ordin vizual, cât şi de conţinut.

„Cum să faci un film despre un personaj distructiv şi paradoxal? Aş fi putut să-i şterg cu buretele toate punctele inconfortabile şi să-i ridic o statuie, dar rămâneam cu sentimentul că îl trădez. De-a lungul vieţii, şi în special în această perioadă, Godard a fost dur, un om fără concesii: a trebuit să arăt asta în film. (…) Îmi amintesc că mi-am notat de la bun început că trebuie să-i las, literal, ultimul cuvânt“, a spus Michel Hazanavicius. Regizorul a reuşit, în ciuda personalităţii dificile a personajului său, să găsească un echilibru, să nu îl transforme pe Godard într-un om detestabil, să combine sentimentul de respingere cu empatia. Direct şi nepărtinitor, Godard are darul de a îndepărta lumea din jur, inclusiv pe Anne, însă nimeni nu îşi pune problema dacă ceea ce spune, cu riscul de a jigni, este adevărat. Un alt dar al lui Godard este de a crea situaţii amuzante chiar şi atunci când este de un cinism extrem.

Sinopsis. Adulat de generaţia sa, Godard se pregăteşte de premiera filmului „La Chinoise“ (1967), unde femeia pe care o iubește, Anne Wiazemsky, cu 20 de ani mai tânără, joacă rolul principal. Fericiți, îndrăgostiți, magnetici, Jean-Luc și Anne se căsătoresc. Primirea filmului de către public și critică dezlănțuie însă o profundă introspecție în Jean-Luc. Evenimentele din mai 1968 vor amplifica acest proces, iar criza pe care o trăiește regizorul îl va schimba profund.

„La Chinoise“ a avut într-adevăr un eşec usturător, nu a fost pe placul publicului doritor de poveşti „haioase“, cu Belmondo, care să distreze şi să binedispună. Michel Hazanavicius surprinde şi acest detaliu în film, relaţia omului/spectatorului de rând cu filmul, ce vrea el de la un film când merge la cinema, şi cum această dorinţă poate intra deseori în contradicţie cu intenţia regizorului. „Publicul vrea filme de dragoste, dar iubirea nu face revoluţie“, dă verdictul Godard, iritat de apetenţa maselor pentru sentimentalism. Sentimentalismul şi nevoia de a fi amuzată este şi una din plăcerile nevinovate ale lui Anne. Căsătoria cu idolul său e ca o călătorie la bordul unui submarin. Devine claustrofobă, iar Anne nu are pregătirea unui marinar ca să-i facă faţă. Pe de altă parte, Godard nu îşi propune să o iniţieze, pentru că el este submarinul însuşi… Erodarea iubirii este inevitabilă, Anne e vulnerabilă, captează reacţii, Godard, în schimb, e un generator de reacţii.

Titlul iniţial al filmului a fost „Le Grand Homme“, însă conotaţia sarcastică, pompoasă a acestuia nu i-a plăcut regizorului, prin urmare l-a schimbat cu „Le redoutable“ / „Redutabil“. Cuvântul „le redoutable“ trimite la personalitatea lui Jean-Luc Godard, dar şi la numele primului submarin nuclear francez (S-611), lansat pe 29 martie 1967, anul în care încep şi evenimentele din film. Submarinul respectiv este amintit într-o secvenţă. Michel Hazanavicius explică alegerea titlului: „<<Le Grand Homme>> putea duce la neînţelegeri. În schimb, latura belmondescă a cuvântului Redoutable mi-a plăcut: te poţi gândi la <<Le Marginal>>,  <<L’Incorrigible>> sau <<Le Magnifique>> (n.r. toate îl au pe Jean Paul Belmondo în rol principal). Îmi mai place, de asemenea, că poate fi înţeles şi pozitiv, şi negativ: când spui despre cineva că e redutabil, poate fi la fel de bine un compliment sau un reproş. În fine, m-a atras şi ideea de a face acest joc de cuvinte, din final, <<Aşa e viaţa la bordul Redutabilului>>. Are o irezistibilă notă de ironie“.

Pentru rolurile principale, Michel Hazanavicius i-a ales pe actorii Louis Garrel („The Dreamers“) şi Stacy Martin („Nymphomaniac“). La Garrel l-au atras potenţialul comic uriaş, credibilitatea pe care o oferă acestui gen de personaj plasat într-un context complicat şi faptul că a ştiut să umanizeze personajul. Stacy Martin l-a convins prin asemănarea cu femeia anilor ’60, discurs (frazarea cu ceva atemporal în ea) şi tipul de frumuseţe pe care o inspiră: tragică şi distantă, de filme mute, cu nuanţe ce permit reverii.

Revenind la sursa de inspiraţie a filmului, cartea găsită întâmplător de Hazanavicius într-o gară, în timp ce îşi căuta ceva de citit pe tren, „Le Redoutable“ este în principal o adaptare după „Un an après“, scrisă de Anne Wiazemsky, cu care Jean-Luc Godard a fost căsătorit între 1967 şi 1979. „Filmul conţine şi câteva elemente din <<Une année studieuse>> (n.r. scrisă tot de Wiazemsky), însă esenţa şi-o trage din <<Un an après>>. Când am sunat-o pe Anne Wiazemsky, refuzase deja câteva oferte de adaptare a cărţii. Nu ţinea neapărat să fie transformată într-un film. Îmi amintesc că, puţin înainte de a încheia discuţia, i-am zis că e păcat, cu atât mai mult cu cât cartea mi s-a părut amuzantă. A reacţionat imediat răspunzându-mi că până la mine nu mai făcuse nimeni observaţia asta. Aşa a început totul“, a declarat regizorul.

„Mai ’68“, un alt moment important din film, a marcat în Franţa luna febrei revoluţionare. A mobilizat studenţi, muncitori, intelectuali şi a izbucnit în martie 1968, la Universitatea pariziană Nanterre. S-a extins rapid în majoritatea universităţilor. Declanşată de dorinţa unor studenţi băieţi de a avea acces în căminele fetelor, revolta a vizat ulterior sfera politică şi învăţământul superior, considerat sclerozat, învechit. Deşi s-a stins rapid, ideile mişcării „Mai ’68“ au supravieţuit timpului şi au influenţat politicienii şi artiştii anilor ’70-’80. Printre sloganele rămase în istorie sunt: „Fiţi realişti, cereţi imposibilul!“, „E interzis să interzicem!“, „Alegerile, capcana pentru proşti!“, „Sîntem cu toţii evrei nemţi“. Cum a redat regizorul Michel Hazanavicius mişcarea Mai ’68 în filmul lui? „Evenimentele din mai 1968 au fost puţin reprezentate în cinema-ul francez. Am vrut să le dau viaţă, suflu, culoare, elan, bucurie. A contat mult pentru mine, deoarece aceste imagini îmi arată un respect de prim grad faţă de evenimente. Filmul este impertinent pe alocuri, atitudinea lui Godard chiar batjocoritoare, şi nu am vrut să maltratez momentul Mai ’68. Am găsit că există acolo pericolul unui proces anacronic sau de ironie deplasată referitor la epoca în sine. Să respect această energie, să pun în scenă mulţimea, cu tinereţea ei, chipurile participanţilor, sloganurile, mi s-a părut cea mai mare formă de consideraţie pe care aş fi putut-o arăta faţă de evenimentele respective. A mai fost, de asemenea, un mijloc de a fixa un punct, de prim rang, de care personajul lui Godard se poate distanţa, lăsând loc astfel  comediei“, a detaliat el. Cât despre raportarea evenimentului la povestea de dragoste, este interesant cum atât Anne, cât şi Jean-Luc păstrează aceeaşi atitudine pe care o au şi în interiorul căminului, în timpul discuţiilor domestice, cotidiene. Cuplul Wiazemsky-Godard acaparează strada, o eclipsează.

Dacă vă întrebaţi cum a reacţionat Jean-Luc Godard la aflarea veştii că se va face un film despre el şi despre relaţia cu prima soţie, aflaţi că regizorul a rămas impasibil. Michel Hazanavicius i-a trimis scenariul, i-a scris chiar şi o scrisoare. Godard însă nu a citit scenariul, şi nici filmul nu l-a văzut. „Aşa e viaţa la bordul Redutabilului“, ar fi spus personajul lui…

„Le redoutable“/„Redutabil“ intră azi, 15 decembrie, în cinema. Mergeţi să-l vedeţi!

LG Days cu reduceri de până la 100 € la telefoane. Oferte speciale de la Orange.

Sursă declaraţii Michel Hazanavicius: www.allocine.fr

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *