Puștiul Miguel își dorește să devină cântăreț, la fel ca idolul lui, Ernesto de la Cruz, însă familia lui stă sub semnul unui blestem pe care nu îl poate dezlega decât printr-o călătorie în Tărâmul Morților.
Disney-Pixar respectă rețeta cu care și-a fidelizat publicul – tensiune, culoare, comedie, muzică – și aduce pe marele ecran o animație fermecătoare. Chipul blajin al străbunicii Coco, fețele amuzante ale scheleților din Tărâmul Morților și atmosfera de vrajă din Mexic, cu ocazia sărbătorii Día de los Muertos, vor captiva copiii mici și mari.
Deși sunt două lumi paralele în animația „Coco“, Ținutul celor Vii și Ținutul Morților, pe amândouă le leagă veselia, culoarea și… problemele. În ambele locuri sunt personaje bune și rele, vanități și ambiții. Și le mai leagă ceva: dorul de cei care sunt în viață sau, invers, dorul de cei care au plecat. Este emoția de bază pe care scenariștii animației „Coco“ au exploatat-o pentru a atinge latura înduioșătoare a poveștii. Partea motivațională este redată prin drumul pe care îl face Miguel pentru a-și împlini visul de a deveni muzician, iar devotamentul pentru familie este „ideea-manifest“ din animație.
Cu toate că provine dintr-un mediu cândva artistic, acum mai practic – străstrăbunica lui a renunțat la muzică în favoarea confecționării de pantofi, dintr-un motiv pe care îl veți afla la cinema -, Miguel nu-și poate nega vocea interioară. Îi place muzica, îi place chitara, îi place să cânte. Îi place, pe scurt, ceea ce bunica Abuelita și toată lumea din familie interzice. Pe altarul lui secret, înconjurată de lumânări aprinse, stă poza cu Ernesto de la Cruz. Cu el ar vrea să comunice în Día de los Muertos, nu cu mătuși, unchi sau străstrăbunici răposați, însă întâmplările îi vor scoate în cale altceva. Odată ajuns în Ținutul Morților, Miguel va învăța ce este mai important, familia sau muzica, va afla să distingă între bine și rău, se va iniția.
Fanii lui Olaf, Anna, Elsa și Kristoff au parte și ei de o surpriză dacă vor merge să vadă animația „Coco“. Eroii din Regatul de Gheață se reîntâlnesc într-un scurtmetraj care are ca subiect sărbătorile de iarnă și recuperarea tradițiilor. „Regatul de Gheaţă: Sărbători cu Olaf“ poate fi văzut doar înainte de „Coco“. Chiar dacă animația din urmă nu se mulează cu sezonul festiv, neavând ca subiect Crăciunul, faptul că mizează pe dor și pe teama de a nu fi uitat – de-aici și „drama“ unui alt personaj simpatic, Hector -, o transformă într-o poveste fără anotimp, cu care spectatorii vor empatiza mai mult ca sigur.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos