Filme de dragoste inspirate de drame sociale, la Divan Film Festival

Naţionalismul, violenţa conjugală, problematica oamenilor străzii şi tulburările vârstei adolescentine sunt temele care se regăsesc în selecţia filmelor de la Divan Film Festival 2017.

Meniul filmelor de la Divan Film Festival 2017, unicul eveniment dedicat filmului și bucătăriei balcanice, este completat cu 4 specialităţi. Ingredientul comun, dragostea.

„When the Day Had No Name“

„When the Day Had No Name“ este inspirat dintr-o dramă reală care a avut loc în 2012: moartea violentă a unor adolescenţi pe malul unui lac de lângă Skopje. Milan (Leon Ristov) pare să fie un răsfăţat al sorţii. Locuiește cu fratele său într-o vilă luxoasă și conduce un Jeep, privilegii de care nu se pot bucura nici prietenii săi, nici prostituata anonimă (şi minoră), folosită ca ritual de trecere sau ca sac de box. În filmul Teonei Strugar Mitevska, anonimii primesc o voce, iar realitatea nu e cosmetizată, ci prezentată așa cum e: fără concesii și fără finaluri fericite.

„A Stinking Fairytale / Smrdljiva bajka“

„A Stinking Fairytale / Smrdljiva bajka“ este o altă poveste inspirată de realităţile sociale. Protagoniştii acestui love story atipic sunt oamenii străzii. Legătura lor câştigă în intensitate cu atât mai mult cu cât trăiesc într-un context relativ, în care nimic nu e sigur: nici casa, nici sursele de venit. Relația dintre Moma și Ema este transpusă pe marele ecran cu umor, empatie şi tandreţe.

„Quit Staring at My Plate / Ne gledaj mi u pijat“

Fericirea este fragilă şi poate degenera întotdeauna în suferinţă. Suferinţa este şi tema filmului „Quit Staring at My Plate / Ne gledaj mi u pijat“. În liniştea aparentă a unui apartament de bloc se pot consuma drame de neînchipuit, iar povestea Marijanei (Mia Petricevic) surprinde acest lucru. Violenţa conjugală nu este niciodată o alegere, atât timp cât totul este relativ.

„Amerika Square / Plateia Amerikis“

„Amerika Square / Plateia Amerikis“ trage un semnal asupra crizei refugiaţilor. Între patriotism şi extremism linia devine din ce în ce mai subţire. Până unde ai fi dispus să mergi pentru a apăra tradițiile naționale și stilul tău de viață, luptând împotriva celor care le pun sub semnul întrebării? – este întrebarea pe care o lansează regizorul prin filmul său. Nakos (Makis Papadimitriou) răspunde fără prea multă empatie la aceste întrebări. Pentru că, într-un final,  violența și xenofobia se întorc împotriva lor înseși.