Oamenii sunt în război cu Transformerii, iar Optimus Primus a dispărut. Cheia salvării viitorului e adânc îngropată în secretele din trecut, în istoria ascunsă a Transformerilor pe pământ.
Primele reacţii ale criticilor străini, după vizionarea filmului „Transformers: Ultimul Cavaler“, nu au fost deloc măgulitoare. Titlurile recenziilor variază, în aceeaşi notă negativă, de la „Transformers: Ultimul Cavaler e ca o tigaie care îţi prăjeşte creierii“, până la „Transformers: Ultimul Cavaler ar putea face omenirea doar puţin mai tâmpită“.
Leah Greenblatt (Entertainment Weekly) spune că regizorul Michael Bay a vrut întotdeauna să şocheze şi de-abia apoi să atragă atenţia asupra poveştii şi că adevăraţii fani nu mai au nevoie să li se explice încâlcita antiteză dintre bine şi rău. Mike Ryan (UPROXX) este sigur că filmul va provoca dureri de cap, iar Frank Scheck (The Hollywood Reporter) ironizează interpretarea lui Anthony Hopkins. Scrie că a intrat în etapa barocă a carierei lui şi că de fiecare dată când zâmbeşte o face ca şi când s-ar gândi la casa pe care urmează să şi-o cumpere cu banii din „Transformers“, şi nu pentru că asta i-ar cere personajul.
Alţi critici judecă durata prea lungă (Pete Hammond, DEADLINE) şi flashback-urile lipsite de consistenţă. Megan Farakhmanesh (The Verge) notează, de exemplu, că introducerea cu trimitere la legenda Regelui Arthur e subţire ca hârtia şi nu oferă nici o revelaţie. Matt Singer (Screencrush) lansează o provocare: „Provoc pe oricine, inclusiv pe cei 4 scenarişti, să îmi spună povestea din <<Transformers: Ultimul Cavaler>>, cum ajung personajele din punctul A în punctul B şi de ce ar conta oricare dintre ele“. Acuză incoerenţa naraţiunii şi inconsistenţa personajelor.
Părerile criticilor nu par deloc să coincidă cu ceea ce şi-a dorit Michael Bay de la „Transformers: Ultimul Cavaler“. A vrut un nou capitol în istoria roboţilor, „better and bigger“, şi, surprise!, aşa va rămâne şi pentru fanii Transformers. Vorba aceea: câinii latră, caravana trece. Asta pentru că filmul a fost gândit pentru ei, şi nu pentru ce vor fi urmat să scrie x, y sau z. Critica negativă pe seama producţiei va spori, în mod precis, încasările din box-office, iar „Transformers: Ultimul Cavaler“ va domina topul biletelor vândute în primul weekend de la premieră. Şi, oricum, fanii seriei nu vor fi intimidaţi de părerile nefavorabile.
Lui „better and bigger“ i se mai adaugă un adjectiv, „faster“, poate mai potrivit pentru impresia generală pe care ţi-o lasă filmul. E drept că durata este prea lungă, ar fi putut fi redusă la două ore sau, cel puţin, micşorat numărul cadrelor filmate în slowmotion, care trag prea tare de păr anumite secvenţe din final. Vizual, „Transformers: Ultimul Cavaler“ funcţionează pe repede-nainte, majoritatea scenelor sunt ultra alerte, aşa că Anthony Hopkins nu a exagerat cu nimic când l-a caracterizat pe regizor „fast and furious“, întrebat fiind cum e să lucrezi cu el. Ca personaj cu rolul de a găsi un talisman mistic, cu scop salvator, într-un film cu transformeri, Hopkins n-are cum să fie nici dr. Lecter, nici Hitchcock, şi nici Methusalah. E un lord englez, Sir Edmond Burton, erudit fără a fi preţios, simpatic fără a fi comic, vorbăreţ atât cât îi permite scenariul.
Schimburile de replici sunt la fel de alerte ca succesiunea cadrelor şi a trecerilor dintr-un timp în altul (trecut-prezent) sau dintr-un spaţiu în altul: de la câmpul de luptă din Evul Mediu la zona închisă, interzisă de guvern, unde apar mai mulţi roboţi; de la cimitirul de maşini, „locuinţa“ lui Cade Yeager (Mark Wahlberg), la interiorul unui muzeu britanic; de la universul intergalactic condus de Quintessa, la castelul lui Sir Edmond Burton, căptuşit cu tablouri scumpe şi desene cu arbori genealogici.
Fiecare erou aparţine unui spaţiu şi ia din caracteristicile lui: Sir Edmond Burton, Cade Yeager, Viviane (Laura Haddock). Cade este la fel de singur ca cimitirul de maşini. Fiica lui e la facultate, nu mai vorbesc, e ca şi când ar fi pe lună, spune el. Pe de altă parte, nici Cade nu este prea comunicativ. Cu oamenii, căci cu roboţii pe care îi apără are relaţii destul de bune. Viviane este o profesoară sexy de Oxford, intimidantă la prima vedere, ca sălile muzeului unde ţine lecţii studenţilor. Sir Edmond Burton îi va aduce pe Cade şi Viviane împreună şi le va explica ce au de făcut pentru a salva lumea de ameninţarea roboţilor răi.
În afară de Optimus Prime, victimă a unei crize de identitate, un alt element surpriză, în sens pozitiv, este Cogman, robotul valet al lui Burton. Proiecţia metalizată a lordului englez, umanizat şi destul de complex pentru un erou fabricat din metal, Cogman este personajul care va stârni simpatii. Evoluţia lui lasă o uşă deschisă continuării francizei, e o prezenţă proaspătă în film. Mai cizelat şi mai „educat“ decât autoboţii lui Yeager, Cogman ar merita mai multă atenţie în cazul unei eventuale urmări. Până atunci, nu ne rămâne decât să medităm la rătăcirea lui Optimus Prime sau la încăpăţânarea lui Cade Yeager de a proteja nişte maşinării, neglijând sau făcându-se că uită de propria fiică.
„Transformers: Ultimul Cavaler“ are premiera vineri, 23 iunie, şi este distribuit în România de Ro Image 2000. Filmul va fi proiectat în format 3D și IMAX 3D.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos