Filme

Secretul Olgăi Hepnarová

Pe 10 iulie 1973, Olga Hepnarová a ucis intenţionat, cu o camionetă, 8 oameni. A fost condamnată la moarte şi executată în 1975. Filmul lui Petr Kazda şi Tomáš Weinreb, „I, Olga Hepnarová“/„Eu, Olga Hepnarová“, este povestea femeii din spatele acestui gest, iar dacă filmul mai poate fi văzut sau nu ca o justificare a crimei rămâne la aprecierea spectatorului.

Plecând de la scrisorile lăsate de Hepnarová, Kazda şi Weiber şi-au propus să reconstruiască firul evenimentelor care au dus-o în punctul de a omorî. Fără a exagera sau a diminua importanţa întâmplărilor din viaţa ei, fără a folosi culori (filmul este alb-negru), fără a jongla cu unghiuri de filmare, „I, Olga Hepnarová“/„Eu, Olga Hepnarová“ are un puternic impact emoţional.

Incursiunea în mintea celei care avea să rămână drept ultima femeie executată din Cehoslovacia începe din perioada în care locuia împreună cu familia. Bătută de tatăl vitreg şi sora mai mare, tratată cu răceală şi indiferenţă de mamă, abuzată şi din nou bătută la căminul de fete unde este trimisă de părinţi, umilită în repetate rânduri la locurile de muncă, jignită şi înjosită, Olga Hepnarová ajunge să îşi urască viaţa.

Îşi construieşte mental un plan prin care să-şi răzbune „fiecare lacrimă“. Din punctul ei de vedere, oamenii se împart în torţionari şi victime, iar prin gestul său îşi propune să atragă atenţia asupra primei categorii, a eliminării ei. Cel puţin aşa îşi justifică, în scris, intenția.

Se înstrăinează şi refuză să comunice – i se reproşează într-una că nu răspunde la „Bună ziua!“ -, însă este conştientă în acelaşi timp de problema de care suferă, agravată şi de, cum singură se exprimă, un „handicap sexual“. Da, se poate spune că Olga Hepnarová a avut parte de un context nefericit şi de un mediu ostil, dar marele ghinion al Olgăi este de a nu fi întâlnit niciodată medicul potrivit.

Nimeni nu reuşeşte să o asculte şi să-i dea tratamentul potrivit, dimpotrivă, o izolează şi mai tare, plecând de la primul medic, mama, până la psihiatrul din închisoare. Este victima propriilor halucinaţii şi al unui sistem medical halucinant. Singura persoană care o trezeşte – din păcate prea târziu! – din ura neagră în care se cufundase pare să fie avocatul. „Eşti la fel ca ceilalţi“, îi spune el. De ce? Pentru că transformându-se în criminală, a devenit la rândul ei torţionară.

Lipsa tatălui natural, acutizată de muţenia mamei când o întreabă cine este, şi absenţa tandreţii o apasă în mod vădit, iar filmul traduce excelent aceste „deficienţe“. Curios este că Olga Hepnarová le sugerează şi specialiştilor aceste „deficiențe“, la multe dintre şedinţele de terapie, însă inutil. Mai mult, când află că tatăl vitreg este cel care o bătea, psihiatrul din închisoare se miră şi-atât. Rămâne o întrebare retorică în aer, nimic mai mult.

LG Days cu reduceri de până la 100 € la telefoane. Oferte speciale de la Orange.

Minimalist şi profund, filmul „I, Olga Hepnarová“/„Eu, Olga Hepnarová“ poate fi un studiu de caz pentru psihiatri, dar şi un exemplu de cinema pur datorită interpretării pe care i-o dă actriţa Michalina Olszanska, personajului Olga Hepnarová.

Filmul „I, Olga Hepnarová“/„Eu, Olga Hepnarová“ a fost proiectat cu ocazia Festivalului Filmului European, eveniment care are loc în Bucureşti între 4 şi 11 mai şi care vine în curând şi în alte oraşe din ţară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *