Filmul „Split“: traumele copilăriei, subiectul unui thriller psihologic

Trei adolescente sunt răpite de un bărbat a cărui personalitate este scindată în 23 de identităţi diferite.

După „Al şaselea simţ“, „Indestructibilul“ şi „Semne“, regizorul şi scenaristul M. Night Shyamalan şi-a câştigat titulatura de „maestru al suspansului“. Thrillerul psihologic „Split“ este ultimul film al lui şi ne propune un subiect cu „bătăi de cap“: un bărbat care suferă de tulburare de identitate disociativă răpeşte trei tinere şi le închide într-un spaţiu subteran.

Dintre cele 23 de identităţi cu care se luptă personajul principal nu toate sunt la fel de vizibile. Ar fi fost imposibil să li se acorde aceeaşi atenţie şi ca regie, şi ca scenariu. M. Night Shyamalan a recunoscut de altfel că filmările pentru „Split“ nu au fost tocmai uşoare. Kevin, Barry, Patricia, Denis şi Hedwig sunt cele mai prezente, iar cu adevărat ameninţătoare este personalitatea a douăzecişipatra, care se chinuie să iasă la iveală sau care vrea să se impună asupra celorlalte 23. Cert e că între aceste identităţi există un conflict continuu, fiecare se manifestă în alt fel şi arată diferit – dacă Patricia este o femeie, Barry este un designer efeminat, iar Hedwig un băiat de 9 ani.

Însă, mult mai captivant decât cum trece James McAvoy de la o interpretare la alta, rămâne felul în care creşte povestea secundară. Nu numai Kevin are o copilărie traumatizantă, ci şi Casey (Anya Taylor-Joy), una dintre adolescentele răpite. Isteață și cu un simț al observației special, Casey este singura care intră în mintea agresorului (în afară de, evident, dr. Fletcher, medicul psihiatru) şi pare să înţeleagă ce se întâmplă şi cu cine are de-a face. Simţul acesta i-a fost dezvoltat din copilărie, la fel cum lui Kevin, tot din copilărie, i-a fost declanşată trauma.

În concluzie, „Split“ poate fi şi înfruntarea între doi oameni cu relativ acelaşi trecut – Kevin şi Casey -, între două spaime mai vechi decât prezentul, şi nu neapărat un puzzle de 23 de scindări din mintea unui om. Curioasă rămâne întâlnirea finală şi în ce măsură se va dizolva sau nu, va fi „reparat“ sau nu trecutul fiecăruia.