De ce este „Ben-Hur“ un film atipic

Într-un context atât de tulbure, în care identitatea religioasă a degenerat sau, dimpotrivă, şi-a pierdut reperele, să aduci un film cu un mesaj creştin este o extravaganţă.

Notat pe imdb cu 5, 5, Ben-Hur a fost discreditat în mediile online din varii motive: fie că Rodrigo Santoro nu i-a dat suficientă credibilitate personajului său, Iisus, fie că varianta din ’59 este cea mai bună şi, prin urmare, nu merită vizionată ecranizarea lui Timur Bekmambetov, fie din cauza anacronismelor şi a nepotrivirilor istorice.

Anacronismele nu sunt întâmplătoare, însă. Designerul Varya Avdyushko a introdus intenţionat elemente moderne în vestimentaţie, tocmai pentru a atrage publicul contemporan. Şi nici relaţia dintre Judah şi zelotul căruia îi oferă adăpost – relaţie care va împărţi spectatorii în două tabere, mai mult ca sigur – nu este accidentală.

Dar iată că Hollywoodul a îndrăznit, şi-a dat viaţa de bunăvoie, ca să rămânem în termenii biblici şi a adus o producţie cu un mesaj creştin, iar acesta este primul argument pentru care Ben-Hur este un film atipic. Nu are ca miză răzbunarea, ci izbăvirea, să-ţi iubeşti aproapele, să uiţi, dar mai ales să ierţi sunt principii creştine.

„Mi-am pierdut fratele“, spune Judah, cu bătaie lungă, în momentul răstignirii lui Iisus. Fratele este, însă, şi Messala, cel care s-a întors împotriva lui. „Dar ţi-a rămas credinţa“, îi răspunde Esther (Nazanin Boniadi), soţia lui.

Mai mult, filmul nu a înregistrat încasările lui Suicide Squad – ocupă locul 6 în box-office-ul american, iar în România, surpriză, locul 2 -, nu îşi propune să salveze Pământul de la un dezastru intergalagtic, nu pune face to face cei mai aprigi supereroi. Ben-Hur mai este atipic şi pentru că:

Actorii din roluri principale nu sunt foarte cunoscuţi
Cap de afiş în distribuţie este în mod clar Morgan Freeman, care are un rol secundar în film. Nici Jack Huston (Judah Ben Hur) şi nici Toby Kebbell (Mesala Severus) nu au notorietatea celui dintâi, or în producţiile hollywoodiene acest detaliu pare să fie literă de lege în alegerea actorilor care interpretează personajele principale.

Apare Iisus Hristos
Nu e nici Paştele, nici Crăciunul, e sfârşitul verii şi vedem un film în care apare Iisus Hristos mai mult decât în Ben Hur-ul lui  William Wyler, în care i se vede doar spatele. Iată o diferenţă între cele două adaptări. Credinţa nu ar trebui să aibă un sezon, ne dau de înţeles producătorii, şi au ales ca perioadă de lansare în cinematografe luna august (premiera a avut loc pe 19 august). Cât despre Iisus Hristos, secvenţele în care apare sunt ca o punere în oglindă a situaţiilor prin care trece Judah Ben Hur. Mesajul se aşază şi mai bine, viaţa Lui devine o alegorie a existenţei pe care orice muritor o poate avea. Sau pe care o are, fiecare cu Golgota lui.

Nu face exces de efecte speciale
Lupta de care a fost considerată, vizual şi ca intensitate, punctul culminant al acţiunii. Un efort de filmare care a presupus mii de ore de antrenament şi muncă pentru actorii principali, dar şi 32 de zile de filmări nonstop, la Roma. Cascadorul Steve Dent a coordonat competiţia şi, pentru a evita accidentele, unele secvenţe au fost create digital – în clasicul Ben-Hur, de exemplu, câteva zeci de cai au murit. A doua scenă la fel de intensă vizual, dacă nu şi mai intensă, este scena de la galere. Un „drum al crucii“ pentru Judah, trasat în burta unui vas, pe mare, în care bătăile tobelor sunt bătăile inimii lui. Şi care vor fi şi bătăile inimilor spectatorilor, pentru că imită, ca în Mad Max dacă vreţi, strigătul la luptă în numele unei dreptăţi care trebuie făcută cât mai curând.