Filme

„Vivre sa vie“: Anna Karina, în 4 scene exemplare

Întâlnirea cu Jean-Luc Godard a adus-o de pe marile panouri publicitare pe marile ecrane. Anna Karina, muza regizorului francez, este memorabilă în Vivre sa vie (1962)

A descoperit-o într-o reclamă pe Champs Elysées. I-a propus apoi un rol în Breathless (1960), dar pentru că trebuia să apară goală, l-a refuzat. Mirat, Godard i-a răspuns: „Bine, dar și în reclama la Palmolive apari goală!“. La care Anna Karina i-a spus: „Purtam un costum de baie în acea reclamă, iar spuma, în plus, îmi ajungea până la gât. Eram dezbrăcată doar în mintea ta“.

Anna Karina în reclama la săpunul Palmolive. „Il n’est pas comme les autres“, spune ea în spotul publicitar.
Anna Karina în reclama la săpunul Palmolive. „Il n’est pas comme les autres“, spune ea în spotul publicitar.

Un an mai târziu, Godard revine cu o nouă ofertă: un rol principal în Le petit soldat (1960). Începe așa numita perioadă Karina în filmografia (și viața personală!) regizorului francez. După Le petit soldat, actrița de origine daneză apare și în Une femme est une femme (1961), Vivre sa vie (1962), Pierrot le fou (1965), despre care un critic de cinema spunea că surprind și evoluția relației Godard-Karina, căsătoriți între 1961 și 1967.

Anna Karina (de la stânga la dreapta) în „Le petit soldat“, „Vivre sa vie“, „Pierrot le Fou“, „Une femme est une femme“
Anna Karina (de la stânga la dreapta) în „Le petit soldat“, „Vivre sa vie“, „Pierrot le Fou“, „Une femme est une femme“

Vivre sa vie: Film en douze tableaux (A-şi trăi viaţa: un film în 12 tablouri) este povestea unei tinere, Nana Kleinfrankenheim (Anna Karina), care ajunge să se prostitueze din lipsa banilor. Prostituția este însă doar un pretext în filmul lui Godard, un pretext care stârnește subiecte la fel de fierbinți: bani, capitalism, exploatare, dominare, dar și cunoașterea de sine, iubire, viață, adevăr.

Vivre sa vie, până la un punct, mai poate fi și povestea Annei Karina. Dincolo de anagramarea numelui (Nana/Anna), actrița are un început de destin asemănător personajului pe care îl interpretează. La 17 ani vine în Paris, locuiește o perioadă pe străzi (Nana nu are cu ce să-și plătească chiria) și este abordată întâmplător de o femeie care lucra la o agenție de publicitate. Așa începe colaborarea ei cu Pierre Cardin și Coco Chanel. În tabloul 3 din film, „Portarul. Paul. Pasiunea Ioanei d’Arc. Un jurnalist“, Nana trece printr-o întâmplare similară.


4 momente exemplare din Vivre sa vie: discursul Nanei despre responsabilitate, scena dansului, dialogul pe tema iubirii ca adevăr suprem și Portretul oval (de Edgar Allan Poe) în lectura lui Godard

Discursul despre responsabilitate în Tabloul 6: „Întâlnirea cu Yvette. O cafea în suburbii“

Nana: Da, până la urmă, toate lucrurile sunt ce sunt, nimic altceva. Un mesaj este un mesaj. Farfuriile sunt farfurii. Oamenii sunt oameni. Și viața e viață.

Scena dansului în Tabloul 9: „Un tânăr. Luigi. Nana se întreabă dacă e fericită“

Arthur (Henri Atal): O să mimez puștiul care umflă un balon.
Nana: Tu trebuia să fii bărbatul meu.

Iubirea, ca adevăr suprem în Tabloul 11: „La Chatelet. Un străin. Nana filozofează involuntar“

Nana: N-ar trebui ca iubirea să fie singurul adevăr?
Filozoful (Brice Parain): Da, dar ar trebui ca iubirea să fie întotdeauna adevărată. Cunoașteți pe cineva care știe imediat ce iubește?

Două bilete la preț de unul, miercurea, la orice film, în cinematografele partenere Orange.

Portretul oval, în lectura lui Godard în Tabloul 12. „Tânărul din nou. Portretul oval. Raoul o vinde pe Nana“

Nana: E a ta cartea aia?
Tânărul (Peter Kassovitz): Nu, am găsit-o pe aici. (…) Este povestea noastră: pictorul care își pictează iubita.

Surse documentare: arte.tv, imdb.com, doctorbcinema.wordpress.com, criterion.com
Foto: imdb.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *