„Gran Torino“: Clint Eastwood, în 4 scene memorabile

Un veteran de război, morocănos şi ursuz, leagă o prietenie neaşteptată cu un tânăr care a vrut să-i fure maşina din garaj.

După un scenariu refuzat într-o primă fază la Hollywood pentru că bărbatul din rolul principal era prea bătrân, iar subiectul avea tente vădit rasiste, Gran Torino (2008) a câştigat în perioada 2008-2010 douăzeci de premii la Festivaluri importante din America, Japonia şi Europa (Spania, Franţa, Italia).

Clint Eastwood îi dă viaţă lui Walt Kowalski în film, un veteran de război care leagă, paradoxal, o prietenie cu un adolescent din populaţia Hmong, Thao (Bee Vang), după ce acesta a încercat să-i fure maşina din garaj sub presiunea unei găşti din cartier, condusă de vărul lui mai mare, „Spider“ (Doua Moua).
Kowalski ajunge să-i cunoască familia, de care se ataşează treptat. Iar pe inocentul hoţ îl educă sentimental şi social, aşa cum, probabil, şi-ar fi dorit să-i crească pe cei doi băieţi ai săi, cu care are o relaţie tensionată. Lucrurile degenerează în momentul în care familia lui Thao este atacată violent de „Spider“ şi banda lui.

Gran Torino: 4 scene memorabile

1. Când Sue (Ahney Her), sora lui Thao, îi prezintă în 3 fraze esenţiale populaţia  Hmong.
(Este ziua lui Walt, fiul lui vine împreună cu soţia şi îi aduce o serie de pliante cu oferte de la diverse aziluri. Walt se enervează şi îi alungă. Soseşte Sue şi îl invită la un grătar, ocazie cu care îi prezintă cele 3 fraze esenţiale.)

• Să nu atingi niciodată pe nimeni pe cap, nici măcar un copil. Cei din Hmong cred că sufletul se află în cap.
• Privitul în ochi e considerat foarte nepoliticos. De aceea se uită în altă parte când sunt priviţi direct în ochi.
• Unii tind să zâmbească sau să rânjească atunci când cineva ţipă la ei. E un semn de stânjeală sau nesiguranţă, nu unul de batjocură la adresa celui care ţipă.

Replica lui Walt Kowalsky?

„Doamne, sunteţi nebuni! Dar… mâncarea arată şi miroase bine!“

2. Când merge cu Thao la frizerul lui, Martin (John Carroll Lynch), şi-l învaţă cum trebuie să vorbească un bărbat adevărat.

Fii politicos, dar nu linguşitor. Poţi vorbi despre slujba ta, iubită sau despre maşină. Nu-l înjura pe cel căruia i te adresezi, vorbeşte despre cineva care nu-i de faţă. Te poţi plânge, de exemplu, de şeful tău care te ţine peste program când ar trebui să ajungi la bowling…

3. Când i se confesează preotului Janovich (Christopher Carley).
Scena este precedată de o serie de pregătiri – Kowalski se tunde, se bărbiereşte pentru prima dată la Martin, îşi comandă un costum. Episodul este memorabil pentru că este imprevizibil. Conţinutul mărturisirii nu îi justifică modul de a fi, dimpotrivă, îi adânceşte misterul. E un detaliu nerezolvat – această lipsă de argumentare – sau un motiv de a iubi şi mai mult personajul aşa cum e.

4. Când pleacă să-şi răzbune prietenul.
Ca o curiozitate, scena ar fi trebuit să marcheze la nivel simbolic retragerea lui Clint Eastwood din actorie, de vreme ce este singura dată când personajul lui moare. După 4 ani, însă, a fost convins să renunţe la ideea de „pensionare“ şi să joace în Trouble With The Curve (2012).

Revenind la importanţa acestui episod în Gran Torino, el semnifică nu atât răzbunarea pe care o pune la cale Walt Kowalski, cât propria-i penitenţă. Deloc întâmplător, are loc la scurt timp după momentul confesiunii. Pedeapsa preotului nu l-a mulţumit, veteranul de război simte nevoia unei jertfe adevărate. Mântuirea eroului poate fi o posibilă cheie de interpretare, dar şi un posibil motiv de a refuza un scenariu la Hollywood (în afară de celelalte două enunţate mai sus).