Festivaluri, Filme, Recenzii filme

Lungmetrajele de la Anonimul

Exceptand „Septembrie“, personajele din filmele care au intrat in Competitia de lungmetraje ale Festivalului International de Film Independent Anonimul 2014 sunt adolescenti in medii diferite – o manastire, un sat izolat mongolez, un internat, un cartier rezidential brazilian. Au in comun doar varsta si faptul ca majoritatea dintre ei, daca nu chiar toti, sunt actori neprofesionisti. Povestile sunt diferite si nu sunt toate neaparat drame, asa cum ne-am fi asteptat de la un Festival independent. Castigarea Trofeului de catre „Remote Control“ („Telecomanda“) imi confirma certitudinea ca emotiile pot fi starnite si altfel decat printr-o istorie lacrimogena. „Este un film despre putere, dar veti vedea ca nu e nevoie intotdeauna de acest lucru pentru a reusi in viata“, a spus regizorul Byamba Sakhya.


The Tribe

Myroslav Slaboshpytskiy: „Iubirea si ura nu au nevoie de traducere.“
Scurta recenzie. O combinatie intre „Portocala mecanica“, „Fight Club“ si „Imparatul mustelor“. Sau ceea ce nu si-ar fi dorit sa fie vreodata „Cercul poetilor disparuti“. Dupa ce vezi filmul, ai sentimentul ca ai fost la dentist. Desi nu exista voice over si nici subtitrare, iar oamenii comunica prin limbajul semnelor (pentru surdo-muti), „The Tribe“ este un film zgomotos. Zgomotos atat prin sunetele sugerate de rotile masinilor, pasi, chei, palme, motoare, sticle sparte sau croncanitul ciorilor, cat si prin imaginile explicite – scena in care unei adolescente i se face un chiuretaj pe un colt meschin de cada e suficient de apasatoare.

SINOPSIS. Un tanar incearca sa se adapteze in lumea promiscua a unor liceeni scare locuiesc intr-un camin. Dupa ce este pus sa treaca prin diverse probe, tanarul este aruncat direct in mocirla furturilor, a prostitutiei si a batailor. Exista si o poveste de dragoste, dar nu ea este marea castigatoare, nu ea este secretul supravietuirii in acest mediu. Secretul este cu totul altul. Pentru ca, pentru a trai, de multe ori, dragostea nu e suficienta.
„The Tribe“ este un omagiu adus filmului mut de catre regizorul ucrainean Myroslav Slaboshpytskiy. A fost desemnat cu „Grand Prix-Semaine de la Critique“, la Cannes, 2014, si Premiul Fipresci, la Yerevan, IFF 2014.

Trailer:


The Monk

Zawana: „Cel care nu vrea sa paraseasca manastirea e un calugar adevarat.“
Scurta recenzie. Un sat, o manastire, un calugar, un novice si un telefon. Regizorul productiei, The Maw Naing, poet si artist vizual, prezent si el la proiectia filmului, ne-a avertizat ca povestea este foarte simpla. Eu am vazut-o la fel de simpla ca un haiku. Deci, frumoasa si cu bataie lunga. Spun asta pentru ca cele mai multe filme care au avut ca tema viata intr-o manastire si-au castigat simpatia fie printr-o exorcizare prezenta acolo, fie printr-un pacat lumesc. Altfel, ar fi fost plictisitor. Fara miza. The Maw Naing a reusit, prin tehnici banale, culori si cuvinte putine (ca intr-un haiku!) sa spuna istoria unui baiat, Zawana, in termeni clari, fara inflorituri sau dramatisme rascolitoare. The Maw Naing nu exagereaza cu nimic – nu ostracizeaza mediul, nu-si inaspreste personajele. Le lasa firesti, oricare ar fi ele, locuitorii din sat, din oras sau din manastire. Si prin acest firesc devin puternice – indiferent ca e vorba de novicele Zawana sau de oraseni, „oamenii cu sapca“, locuitorii din cel de-al zecelea cerc al Infernului.

SINOPSIS. Zawana este un copil cules de pe strazi de calugarul Abbott. In film, este deja la varsta adolescentei. Creste intr-o manastire, unde trece atat prin sita meditatiilor, cat si a tentatiilor de tot felul. Se transforma incet, din novice in calugar, din clipa in care Abbott se imbolnaveste si-si da seama ca i-a venit lui randul sa-i dea salvatorului sau o noua sansa la viata.

Filmarile pentru „The Monk“ au durat trei luni, iar bugetul a fost de 20.000 de dolari. Actorii sunt, toti, neprofesionisti. Filmul a deschis Festivalul international de film de la Karlovy Vary, editia 49, si este primul lungmetraj independent realizat in ultimii 50 de ani in Burma. A doua proiectie a fost in Romania, in cadrul Festivalului de Film Anonimul, iar urmatoarea va avea loc la New York, in octombrie.

Trailer: www.facebook.com/photo.php?v=782110791809144


Remote Control

Byamba Sakhya: „Este un film despre putere, dar veti vedea ca nu e nevoie intotdeauna de acest lucru pentru a reusi in viata“.
Scurta recenzie. „Una e sa vinzi lapte in oras si alta e sa supravietuiesti in oras“, spune un personaj din film. „Remote Control“ are un mesaj foarte puternic: poti fi stapanul propriului destin. Dupa ce adolescentul Tsog vede pentru prima data in viata lui o telecomanda, isi da seama de puterea pe care o poate avea butonand-o. De pe acoperisul unui bloc, unde si-a improvizat un adapost, descopera, printr-o joaca, faptul ca poate controla tensiunile din interioarele stramte ale blocurilor, schimband de la distanta programele, pentru a distrage astfel atentia oamenilor. Dar singurul destin pe care-l poate controla definitiv ramane propriul lui destin. Este, si asta, tot o masca a puterii.

SINOPSIS. Tsog locuieste intr-un sat izolat mongolez si, pentru a strange bani pentru manuale, vinde lapte in Ulan Bator. Este pasionat de desen si isi doreste sa-si continue studiile. Tsog viseaza la mirajul orasului cu atata disperare, incat fuge de-acasa, improvizandu-si un adapost pe acoperisul unui bloc. Aici, lucrurile se complica in momentul in care se indragosteste de o fata.

Remote Control a castigat Trofeul Anonimul 2014. Pana aici, a mai castigat Grand Prize New Current Award la Festivalul de Film de la Busan, 2013, si a fost nominalizat la Festivalul International de Film de la Rotterdam, 2014.

Trailer:


Casa Grande

„What about Rita?“, un spectator din sala.
Scurta recenzie. Dupa proiectia filmului, a urmat, ca in cazul tuturor lungmetrajelor de la Anonimul, o discutie libera cu unul dintre invitatii speciali. Pentru „Casa Grande“, invitatul special a fost coscenarista Karen Sztajnberg. Odata epuizate discutiile despre povestea lui Jean si transformarea lui, criza economica, discriminarea rasiala, contrastul dintre bogati si saraci, cineva a intrebat: „What about Rita?“. Iar raspunsul a fost: „Am incercat sa ne concentram pe Jean, si nu pe Rita“. Eram sigura ca Rita, personaj secundar, va atrage atentia. Am sa spun si de ce.

Jean, protagonistul, isi schimba radical comportamentul din momentul in care prima experienta sexuala cu fata pe care o iubeste esueaza. Pana in acest punct, relatiile lui cu parintii au fost ok, adica nu exagerat de tensionate. Dupa, il vedem prima data cum bea, cum sare gardul blindat cu alarme, cum se ia la bataie cu taica-su, cum fuge de-acasa. Nici tatal lui nu o duce prea bine. Tot din punct de vedere sexual. Este refuzat de doua ori de sotia sa si viseaza cu ochii deschisi la o aventura cu o negresa. „Hei, sunt insurat, dar nu mort!“, ii spune el lui Jean, dupa ce isi face auzita fantezia. Rita, menajera familiei, este singurul personaj dezinhibat sexual. Singurul personaj liber. Poate de aceea este si alungata din pretioasa Casa Grande. Poate de aceea, dupa ce pleaca, se simte si mai libera. Si sigur de aceea il si atrage ca un magnet pe Jean. This all about Rita! Prin Rita, filmul isi dezvaluie un mesaj subtil: prezenta/ lipsa sexualitatii se reflecta in modul de a actiona al oamenilor, adolescenti sau adulti.

SINOPSIS. Jean locuieste intr-un cartier rezidential brazilian impreuna cu familia lui. Se pregateste sa dea la Facultate si, in acelasi timp, lupta sa-si castige libertatea, sa iasa de sub protectia exagerata a parintilor.

„Casa Grande“ este regizat de Fellipe Barbosa, al carui nume figureaza printre „Cele 25 de fete noi ale filmului independent“, un clasament realizat de catre Filmmaker’s Magazine. A fost nominalizat la Tiger Award, Festivalul International de Film de la Rotterdam 2014. Ca si in cazul productiei „The Monk“, actorii sunt, majoritatea, neprofesionisti.

LG Days cu reduceri de până la 100 € la telefoane. Oferte speciale de la Orange.

Trailer:


September

„Este un paradox interesant cum singuratatea se poate demasca in prezenta oamenilor“, Bouyd van Hoeij – The Holywood Reporter
„September“, regizat de Penny Panayotopoulou, este o drama personala care exploreaza tema pierderii si a singuratatii. Ana este atat de atasata de catelul ei, Manu, incat il ia cu ea la serviciu si-l lasa in masina pentru a fi sigura ca are cu cine sa-si petreaca pauzele. Il umanizeaza atat de mult pe Manu pana a ajunge sa-i spuna „tradatorule“, dupa ce il vede jucandu-se cu copiii vecinei. De aceea viata ii va fi bulversata complet in clipa in care catelul se imbolnaveste si moare. Pentru a umple golul lasat de Manu, Ana va incerca sa-si recreeze o alta familie. Numai ca aceasta noua familie nu are nevoie de afectiunea ei.

Filmul a fost nominalizat la Globul de cristal – Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary (2013).

Trailer:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *