Filme, Recenzii filme

Hobbitul – o calatorie neasteptata

A sosit vremea sa afli ce s-a intamplat cu adevarat.

Gnomi, orci, troli, elfi, dragoni si un hobbit. Personaje fantastice sau… alegorii? Daca gnomii ar fi “poporul ales”, elfii “cruciatii”, iar Gandalf, un Moise cu alta palarie? Filmul care-a avut deja incasari record in Romania nu poate fi un simplu basm pentru copii. Nu are cum.

“E misto, trebuie sa-l vezi”, mi-au spus toti. Si m-am dus sa-l vad, dupa trei incercari de-a face o rezervare. Publicul, majoritatea de 20-30 de ani, reclamele, multe si pe acelasi target – Memo Plus Energizer, M&M, Kaspersky Internet Security, Orange si Coca-Cola. Asteptarile, mari, extrem de mari. Cu ochelari 3D pe nas, toata lumea e gata sa inceapa aventura.

“A venit vremea sa afli ce s-a intamplat cu adevarat”, ne avertizeaza Bilbo Baggins, de la masa lui de hobbit, ajuns la varsta intelepciunii si-a amintirilor. Povestea e spusa si scrisa in acelasi timp, iar firul ei suna astfel:

Cetatea Erebor, neasemuita prin frumusete si bogatie, este atacata de Smaug, un dragon extrem de fioros. Gnomii, locuitorii Cetatii, lupta pana la ultima suflare, dar nu reusesc sa-l invinga pe Smaug. Si nici sa-i impresioneze pe elfi, care sunt doar simpli privitori; acestia apreciaza riscurile pierderii si nu se “implica” intr-un conflict de asemenea proportii. Gnomii raman fara casa si, implicit, cu dorinta recuperarii Cetatii Erebor. Iar pentru a reusi acest lucru, apeleaza la Bilbo Baggins.

image

Odata acceptata propunerea gnomilor, incepe ceea ce se vrea a fi “o calatorie neasteptata”. Multe obstacole, pericole, capcane si lupte terifiante – infruntarea de forte, dintre doua pietre uriase, este memorabila, asa cum memorabila este si scena infruntarii cu orcii, de departe asemanatoare cu o pictura de Hieronymous Bosch. Imaginea in sine este apocaliptica. Dar in spatele acestei “calatorii neasteptate” sta o idee obsedanta, o idee care face legatura intre toate secventele filmului – nostalgia dupa Cetatea pierduta, sentimentul lipsei de apartenenta, mitul “jidovului ratacitor”. “Calatoria a pus in miscare forte pe care nu le intelegem”, spune, foarte sugestiv, suava Galadriel care, asemenea lui Gandalf, apare si dispare, si tot asemenea lui, comunica prin puterea gandului.

image

Dupa ce se ospateaza in casa hobbitului, gnomii incep sa intoneze, in jurul focului, ca o rugaciune de Sabbath, cum isi vor recupera ei Cetatea pierduta si cum isi vor “lua-napoi comorile”. Galadriel le va aminti, mai tarziu, “Voi n-aveti casa. V-a fost luata”. Similitudinea cu problema evreiasca este mai mult decat evidenta. Cat de evreu era, insa, Tolkien? La origini, deloc. Dar chiar si-asa, legaturi se pot face: Tolkien, critic vehement al nazismului si implicit, al lui Hitler, a avut multi prieteni evrei si a fost preocupat constant de aceasta problema (a vrut sa-si publice romanul si in Germania, inainte de al doilea razboi mondial, dar a fost impiedicat din cauza lipsei de hartie). Astfel, gnomii isi au ca sursa de inspiratie, texte medievale referitoare la „poporul ales”. Toti sunt roscati si au nasul mare. Sunt buni mestesugari si excelenti negustori. Ca argument, avem urmatoarele detalii in film: in Cetatea Erebor, mestesugirea aurului era una dintre indeletnicirile de baza (in Israelul de azi, de exemplu, prelucrarea diamantelor este una dintre sursele principale de venit), iar in momentul in care Bilbo Baggins este „cooptat” in echipa celor 13 (nici numarul 13 nu e aleatoriu), i se va da sa semneze un contract cu clauze foarte clare. Un detaliu si mai frapant este dat de faptul ca filmul se deschide cu o cina, iar cel de-al treisprezecelea personaj, Thorin, capetenia gnomilor (sau o alegorie a lui Iisus?), soseste mai tarziu.

Dar legaturile pot continua. Pamantul de Mijloc este Muntele Sfant, Cetatea Erebor, Templul lui Solomon, elfii, cruciatii, iar Azog, Lucifer. Gandalf, „vrajitorul ratacitor”, insotit permanent de un baston cu puteri magice, este un fel de Moise – separa stancile pentru a face loc zorilor sa-i impietreasca pe trolii cei nerozi si uriasi si pentru a-i salva, astfel, pe gnomi (evreii). Este un bun orator si intervine in momente cruciale. Aducerea lui Gollum in film este si ea una simbolica. Intalnirea dintre Bilbo Baggins si aceasta creatura grotesca – personaj dual care starneste in egala masura mila si respingere – este foarte tensionata, in pofida lipsei de dinamism. Gollum introduce in poveste un element-cheie: inelul. Prin Gollum, Bilbo Baggins urca prima treapta din evolutia lui spirituala. De numele lui, se leaga o legenda evreiasca, plasata in Evul Mediu (http://cititordeproza.wordpress.com/2010/03/10/legenda-golemului).

image

Tolkien a negat aceste posibile trimiteri, a exclus posibilitatea oricarei alegorii. Straniu, in conditiile in care el insusi era mare amator de lucruri ezoterice. La 19 ani, a dat de gustul societatilor secrete, infiintand, impreuna cu alti doi prieteni, „T.C.B.S”, o grupare semi-secreta, iar cativa ani mai tarziu, urma sa se inscrie in cercul literar „The Inklings”, un grup cu ideologie crestina si membri exclusiv barbati. Dar oricare ar fi legaturile, trimiterile sau similitudinile, filmul merita vazut. Macar pentru puterea lui de a implica spectatorii in actiune gratie efectelor 3D.

LG Days cu reduceri de până la 100 € la telefoane. Oferte speciale de la Orange.

Trailer


Surse:
http://en.wikipedia.org/wiki/J._R._R._Tolkien
http://ro.wikipedia.org/wiki/J._R._R._Tolkien
http://ro.wikipedia.org/wiki/The_Inklings
http://cititordeproza.wordpress.com/2010/03/10/legenda-golemului/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *