Festivaluri, Filme

Retrospectiva Cinepolitica 2018: 5 recomandări de filme

De la recentul „In the Fade“ al lui Fatih Akin, până la „Of Fathers and Sons“, curajosul documentar al sirianului Talal Derki, iată câteva recomandări de filme politice (mai mult sau mai puțin) care vorbesc despre lumea în care trăim.

„In the Fade“/ „În întuneric“ (r. Fatih Akin) a deschis Cinepolitica 2018 și poate fi văzut și în cinematografe, fiind adus la noi prin Independența Film. Dincolo de dramatica întâmplare prin care trece Katja Sekerci (interpretată exemplar de Diane Kruger), de consecințele ei devastatoare din punct de vedere emoțional, filmul lui Fatih Akin este și o demonstrație a continuității doctrinei naziste, un portret al unei Germanii moderne care nu e chiar atât de modernă pe cât își dorește să fie.


Documentarul „Of Fathers and Sons“/ „Despre tați și fii“ (r. Talal Derki), câștigător al unei Mențiuni speciale la Cinepolitica 2018, este un film curajos și unic. Talal Derki a reușit să intre în interiorul unei familii islamiste și să filmeze timp de doi ani viața alături de un tată care își crește copiii în spiritul jihadismului radical. Pe lângă faptul că documentaristul și-a expus existența și a trăit la limita pericolului, „Of Fathers and Sons“ conturează portretul unor copii privați de posibilitatea de a alege. Vârsta copilăriei, cu jocurile și naivitatea ei, funcționează la fel ca în cazul oricărui alt copil, diferența majoră constă în lipsa unei alternative. Atât timp cât modelul patern este construit dintr-un cumul de acte extreme, cei mici îl vor mima și îl vor duce mai departe.

Documentarul „Of Fathers and Sons“/ „Despre tați și fii“
„Of Fathers and Sons“/ „Despre tați și fii“

„The Cleaners“, regizat de Hans Block și Moritz Riesewieck, vine și el cu un subiect tentant: cine sunt cei care aleg imaginile/ video-urile care apar sau nu pe internet. Punctul slab al documentarului constă în relativa lui autenticitate: nu sunt folosite nume reale (în cazul mediatorilor de conținut și al Companiilor la care lucrează), informații noi (fragmentele din procese sunt destul de vechi, la fel și mărturia lui Zuckerberg), softurile folosite de moderatori par o improvizație. Rămâne totuși în picioare ideea, veche și ea: există oameni care cenzurează ceea ce postăm pe internet, așa cum există entități mai presus de ei care controlează și decid conținutul publicat pe rețelele de socializare. Facebook-ul, în special, este folosit ca mod de manipulare, ca instrument de instigare la ură în anumite zone ale lumii (un exemplu sunt violențele împotriva minorității Rohingyas din Birmania).


„The Oslo Diaries“/ „Jurnalele de la Oslo“ clarifică o serie de realități legate de conflictul dintre israelieni și palestinieni. Întâlnirea ultra secretă din ’93, dintre Yitzhak Rabin, Shimon Peres și Yasser Arafat, arată că pacea nu este un lucru greu de obținut și că ambele popoare (inclusiv liderii lor) își doresc la fel de puternic acest lucru. „Dacă vrei să obții pacea, nu sta de vorbă cu prietenii, ci cu dușmanii tăi“, spunea un mare strateg israelian. Însă întotdeauna se va ivi cineva tocmai din interiorul acestui cerc de putere care își va da silința să incite oamenii la dușmănie și acte de violență.


„Glory“/ „Gloria“, filmul tandemului bulgar Kristina Grozeva și Petar Valchanov, este câștigătorul Trofeului Cinepolitica 2018. „Glory“ are ca teme principale corupția, diferențele de clasă și prăpastia dintre mediul urban și cel rural din Bulgaria. Felul în care portretizează politica balcanică actuală, mixând o poveste dramatică cu elemente de comedie, dar mai ales pentru maniera în care un film de ficțiune este construit prin mijloace specifice unui  documentar este motivația pentru care juriul a decis să îi ofere marele premiu. „Glory“ a fost și un succes de public la Festivalul Cinepolitica 2018.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *