Filme, Recenzii filme

„Menashe“ și „Lady Bird“: tați, mame, fii și fiice

Menashe este văduv și legea spune că, până își găsește o nouă soție, copilul lui trebuie să stea într-o altă familie. Menashe face parte din comunitatea evreilor hasidici din Brooklyn.

Ca să fii fericit, nu ai nevoie decât de o femeie drăguță, o casă și mâncare bună pe masă. Așa scrie în Talmud, așa îi spune și rabinul lui Menashe. Numai că Menashe este mai mult om decât evreu hasidic, încă nu e pregătit să iubească o altă femeie, rănile nu s-au închis complet, și nici nu prea poate accepta să-și ducă și să-și ia copilul, singura lui alinare cum el însuși spune, de la familia cumnatului său.

Menashe

Menashe are și un „defect“: e nepermis de stângaci, de aiurit, de copilăros. Adică exact cum nu ar trebui să fie un tată evreu hasidic. Dar e uman, și sincer, și adorabil. Ca un înger cu forme boticelliene, rotund și pufos, sau ca un Totoro spre a cărui burtă moale trage Rieven (fiul lui), chiar dacă acesta mai are și momente de revoltă. Menashe își iubește fiul, luptă să-l țină lângă el, să își creeze imaginea de părinte care se poate descurca și singur, știe ce spun Talmudul și legile comunității. Cu toate astea, nu își denigrează religia.

Meritul lui Joshua Z Weinstein constă în a nu pune la zid hasidismul, a nu lăsa loc unei interpretări ironice, privirea camerei (și a regizorului) este obiectivă, iar filmul devine un privilegiu din acest punct de vedere: rareori avem ocazia să vedem cum trăiesc acești oameni cu pălării negre, perciuni ondulați, port și grai exotice. Mai aflăm, din filmul lui Weinstein, că persoane absurd de aspre și cârcotași sunt în orice comunitate, religioasă sau nu. „Menashe“ rămâne însă, mai presus de toate, o poveste puternică despre universalitatea relației dintre tată și fiu, despre dragostea unui om pentru copilul lui, peste care nu poate trece nimeni, niciodată.


Filmul „Lady Bird“ stă în aceeași paradigmă a relației părinte-copil, de data asta dintre o mamă (Marion) și fiica ei (Christine). Nimic din ce face și ce își dorește Christine, autoproclamată „Lady Bird“, nu este ieșit din comun. Regizoarea și scenarista Greta Gerwig schițează prin ea portretul adolescenței. Prima iubire, prima dezamăgire, conflictul cu mama și comploturile cu tata, dorința de a ieși în evidență, de a evada din casa părintească, de a zbura cât mai sus – toate fac parte din această perioadă a vieții.

Lady Bird

Oricât de mult s-ar contra și s-ar pune de-a curmezișul una în fața celeilalte, între Christine și Marion este o legătură foarte strânsă. Comunică în contradictoriu, dar comunică. Dialogurile lor nu sunt lipsite de umor. Marion amintește de Mildred din „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri“, prin caracterul puternic și încăpățânare. Iar Christine, de Sam, fiica lui Riggan („Birdman“), un alt înaripat. Atât Christine, cât și Sam au nevoie să li se arate afecțiunea. La fel și Marion. Păcatul fiecăreia dintre ele, mamă sau fiică, este că, oricât de mult ar vorbi una cu alta, le scapă esențialul, exteriorizarea tandreței. Un detaliu care pare să fie misiunea și mesajul filmului „Lady Bird“.

Notă: „Lady Bird“ și „Menashe“ au fost proiectate în România cu ocazia Festivalului de film american independent.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *