Festivaluri, Filme

„Lucky“, portretul unui om la bătrânețe

Singurătatea și bătrânețea sunt o pastilă amară. O pastilă pe care Lucky (Harry Dean Stanton) nu o poate înghiți oricât de convins ar fi de acest adevăr. Frica în fața morții, a necunoscutului îi intră în vene cu cât se apropie mai mult de apusul vieții.

Între a fi singur și a fi însingurat există o diferență, în opinia lui Lucky, protagonistul din filmul de debut regizoral al lui John Carroll Lynch. Nu împarte cu nimeni casa în care locuiește, dar își împarte viața cu locuitorii orașului situat într-o zonă deșertică. Este un om iubit de toată lumea, privit uneori cu milă și compasiune. Deci nu e însingurat, ci singur. Și are 90 de ani.

Lucky duce o existență patersoniană – repetă zilnic lucruri, mecanic, dintr-o subînțeleasă inerție. Deosebirea dintre personajul lui Jarmoush și personajul lui Carrol Lynch este lipsa de preocupări poetice. „Poeziile“ sunt înlocuite, în cazul lui Lucky, de rebusuri.

Lucky
Lucky (Harry Dean Stanton)

Și totuși, în ciuda acestui pragmatism, al realității reduse la lucruri concrete și mecanice, supuse și ele unui sfârșit, momentele în care nonangenarul este vizitat de teamă, de nesiguranță, de nostalgie sunt de un lirism copleșitor. Câștigător al Premiului Juriului Ecumenic la Locarno, în 2017, „Lucky“ este un film pustiitor și tandru, despre un om învins de propria necredință.

Dacă vă plac Harry Dean Stanton (filmul a fost gândit special pentru actorul din „Paris, Texas“), David Lynch, poveștile neîmpănate și țestoasele rebele, merită să îl vedeți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *