Filme, Recenzii filme

„The Shape of Water“, o poveste fluidă, cu o protagonistă de o expresivitate tandră

Dintre toate sensurile pe care le are apa în filmul lui Guillermo del Toro, cel mai puternic rămâne sensul erotic.

Elisa Esposito este femeie de serviciu într-un laborator guvernamental ultra secret, iar jobul ei este să spele zilnic, să curețe inclusiv urmele de sânge pe care colonelul Richard Strickland le lasă după ce torturează creatura adusă din fluviul Amazon în scopul unor cercetări științifice. Elisa Esposito are în spate o legătură mai îndepărtată cu apa – a fost găsită pe malul unui râu, când era mică. În viața de adult, continuă să țină alături de ea elementul acvatic într-un sens mai intim: în fiecare dimineață, în cadă, își provoacă plăceri. Așa că romance-ul romantic dintre ea și monstrul hibrid (o reptilă într-un corp cu forme de om), consumat tot în spațiul acvatic, o împlinește erotic și dă apei cel mai puternic sens în filmul lui Guillermo del Toro.

Că apa este venerată în filmul „The Shape of Water“, stau dovadă și trimiterile poetice sau mitologice inserate în scenariu: „ziua este un râu izvorând“, spune un personaj, picăturile de ploaie îmbie la reverie, iar Tantal, erou din mitologia greacă, este amintit și el, ca regele chinuit de sete care, de fiecare dată când se apropia de un râu să bea apă, acesta seca. Dar apa nu este singurul fetiș al regizorului. La fel de evidentă este și simpatia lui pentru culoarea verde, în toate nuanțele și formele ei: decoruri, vestimentație, mașini. Puse cap la cap, aceste detalii fac din filmul „The Shape of Water“ o poveste fluidă, coerentă, care curge lin (chiar dacă lipsită de imprevizibil), expresivă din punct de vedere estetic.

The Shape of Water
„The Shape of Water“ / „Forma apei“

O altă intenție evidentă a regizorului sunt trimiterile spre film, spre cinema în general. Ca un amănunt, Elisa Esposito locuiește deasupra unui cinematograf „vintage“, călcat rar de spectatori, ea însăși are ceva din delicatețea lui Amélie (din filmul cu același titlu) și trăiește ca într-un basm, când se îndrăgostește de tritonul considerat zeitate în Amazon. Jason Bailey a făcut o listă completă cu filmele care l-au influențat pe del Torro și a scris un articol despre titlurile care l-au inspirat, legat de temă, personaje, situații, din 1935 până în 2001: „The Creature From the Black Lagoon“ (1954, r. Jack Arnold), „Swamp Thing“ (1982, r.Wes Craven), „Beauty and the Beast“ (1946, Jean Cocteau), „Starman“ (1984, r. John  Carpenter), „Free Willy“ (1993, r.  Simon Wincer), „Amélie“ (2001, r.  Jean-Pierre Jeunet), „Gods and Monsters“ (1998, r. Bill Condon), „The Story of Ruth“ (1960, r. Henry Coster) și „The Little Colonel“ (1935, r. David Butler).

În afară de Sally Hawkins, de o expresivitate tandră în rolul Elisei Esposito, la fel de puternică este și interpretarea lui Michael Shannon, colonelul Richard Strickland în film, un tip rasist, sexist, conflictual și complet anti știință. Octavia Spencer creează cele mai comice scene, o joacă pe Zelda Fuller, colega de muncă a Elisei, o femeie extrovertită, volubilă și, cumva, creatoarea din spate a unui personaj pe care nu-l vedem prea mult, dar pe care de-abia așteptăm să-l vedem după ce auzim poveștile ei: Brewster, soțul Zeldei. Distribuția este completată de Richard Jenkins, în rolul însinguratului Giles, prietenul mai în vârstă al Elisei, și de Doug Jones, omul-amfibie, tritonul declanșator de tensiuni și emoții, la fel de singur ca Elisa, Giles sau chiar Zelda.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *