Filme, Recenzii filme

„Pororoca“: ce rămâne din doi oameni după ce le dispare copilul

Doi părinți trec printr-o întâmplare care le va bulversa ireversibil existența.

Dispariția unui copil este o temă des exploatată în filme și în literatură. Recentul „Loveless“ al lui Andrey Zvyagintsev pleacă de la același subiect: deși divorțați, Zhenya și Boris sunt complet dați peste cap atunci când fiul lor, Alyosha, nu mai e de găsit. Chiar dacă iubirea nu a fost niciodată un puncte forte în viața lor de cuplu și de familie – răceala este „ingredientul“ secret, atât în relația dintre ei, cât și în relația cu copilul – faptul că Alyosha a pierit fără urmă le zguduie existența. Pierderea aceasta bruscă nu le reconfigurează felul de a fi, dimpotrivă, îl scoate și mai mult la lumină, Zhenya și Boris nu se transformă în urma experienței, rămân la fel, dar într-un mod mai evident.

În „Copilul dispărut“, romanul lui Ian McEwan, avem un alt caz de dispariție inexplicabilă. Stephen pleacă împreună cu Kate, fiica lui de 3 ani, la supermarket și într-o fracțiune de secundă fetița dispare de sub ochii lui. Se declanșează treptat un proces de psihanaliză a relației lui Stephen cu tatăl și în paralel a relației dintre el și Julie, soția lui, ca și când ar vrea să redescopere, să reconstruiască din nimic ceva nou. Comparat cu povestea din „Pororoca“, sentimentul vinovăției este pus pe locul doi, în prim plan stă repararea interioară a lui Stephen, cu bătaie lungă, până în anii copilăriei, și a legăturii cu Julie. Ian McEwan „ajută“ cititorul cu detalii din trecutul eroului principal, înfricoșează prin poveștile secundare (descrie istoria terifiantă a unui adult care devine copil, care înnebunește practic), reconfortează și înveselește prin finalul întâmplărilor. În „Pororoca“, însă, în afară de subiect, nimic nu e nici ca în „Loveless“, nici ca în „Copilul furat“.

Tudor (Bogdan Dumitrache) și Cristina (Iulia Lumânare), tatăl și mama Mariei și a lui Ilie, sunt personaje fără trecut. Nu știm cât de fericiți sau de nefericiți au fost înainte de a se căsători, cât de iubiți au fost sau nu de părinți. Știm că au o viață împlinită, o duc relativ bine, sunt înconjurați de prieteni, se iubesc, se tachinează din când în când. La un moment dat, are loc acest șoc în viața lor: dispare Maria. Continuarea este imprevizibilă, seamănă cu un val puternic care îi lovește, fără ca ei să fie pregătiți în vreun fel. În cazul Cristinei, se produce o formă de depersonalizare absolută, iar în cazul lui Tudor o decădere vecină cu nebunia.

Prin Orange Film, primești două bilete la preț de unul în fiecare miercuri la orice film din cinematografele partenere.

Tudor (Bogdan Dumitrache) alături de Maria și Ilie
Tudor (Bogdan Dumitrache) alături de Maria și Ilie

Te întrebi de-a lungul filmului cum ar putea ieși din situația asta, dar nu ai timp de un răspuns, deoarece ești „lovit“, ca spectator, la fel de puternic de valul care i-a izbit pe neașteptate și care este acum prezentul lor. Regizorul Andrei Tarkovski spunea în cartea „Sculptând în timp“ că „în filmele adevărate, spectatorul nu este atât spectator, cât martor“. Suntem cu toții martori neputincioși la drama cuplului Cristina-Tudor și mai mult decât să relatăm ce și cum s-a întâmplat nu avem ce face. Pentru că nu există un judecător. Judecata le revine tot martorilor. Și cum să judeci ceva prin care nu ai trecut, cum să empatizezi cu un scenariu „imposibil de estimat“, așa cum actrița Iulia Lumânare a descris, pe scurt, povestea personajului ei, Cristina?

Poți doar observa transformările, în detaliul lor, ce rămâne din Cristina și Tudor după ce Maria dispare: Cristina își impune să-și păstreze calmul, dar nu-și poate stăpâni prea mult revolta. Are limitele sale, pentru că este om. Devine pe jumătate mamă și aproape deloc soție – alegerea pe care o face nu îl va avantaja pe Tudor, îi va da acestuia libertatea să pună în practică lucruri imposibil de imaginat. Maria și Ilie sunt pentru Cristina și Tudor puntea dintre ei, iar când Maria nu mai e, cuplul nu mai funcționează ca înainte, puntea se rupe. Nimic nu mai e ca înainte. Dragostea dispare la propriu. În living, pe rafturi, sunt scrise cu litere decorative două cuvinte: Home și Love. După ce Maria dispare, rămâne doar cuvântul Home. Casa nu mai e spațiul cald, însuflețit de cei doi copii, de tachinările soților, de mesele luate împreună, de discuții sau alte obiceiuri domestice. Casa e izolare, o ascunzătoare bună pentru degradarea lui Tudor.

Dacă într-o primă etapă, drama se răsfrânge asupra relației din Cristina și Tudor, în a doua parte se restrânge la metamorfoza lui Tudor. Din el rămâne doar o umbră, personajul se transformă vizibil din punct de  vedere fizic. Camera de filmat urmărește tatăl îndurerat așa cum o lupă „vede“ un gândac lovit brusc de o greutate prea mare și este privit apoi în agonia lui. Mișcările sunt lente, uneori aproape paralizate, revenirile neașteptate și scurte, continuarea imprevizibilă. „Personajul Tudor (…) este despre un moment în care un om se face ţăndări“, a spus actorul Bogdan Dumitrache în interviul pentru dinfilme. Filmul „Pororoca“ va fi cu siguranță o experiență pentru spectatorii din România, atât ca poveste (în contextul altor filme românești), cât și ca implicare emoțională. Intră în cinematografe vineri, 19 ianuarie, și este distribuit de Bad Unicorn.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *