Filme, Recenzii filme

„Suburbicon“ te fierbe la foc mic cu Julianne Moore și Matt Damon în rolul unor psihopați

Deși în filmul „Suburbicon“ acțiunea are loc în 1959, mesajul lui ignoră timpul și trimite spre o realitate din 2017: conflictele inter-rasiale din America.

Sosirea primei familii de negri în Suburbicon tulbură liniștea comunității de albi, prezentată într-o atmosferă idilică, paradisiacă – case aliniate perfect, cu deschidere spre vecini, grădini îngrijite, femei gospodine și tați responsabili cu bunăstarea materială. Este vara anului 1959 și, sub starea de acalmie aparentă, se ascunde o realitate ruptă din filmele horror.

În paralel cu venirea familiei Mayers în Suburbicon, casa lui Gardner Lodge (Matt Damon) este vizitată de doi oaspeți nepoftiți. Gardner Lodge locuiește cu Rose, soția lui, Maggie, sora ei geamănă, și Nicky, fiul lui. După această vizită, lucrurile degenerează atât în interiorul casei Lodge, cât și în interiorul comunității din Suburbicon. Suspansul crește în paralel: albii devin din ce în ce mai agresivi cu familia de negri, iar atmosfera domestică din casa Lodge se transformă într-un scenariu macabru.

Matt Damon reintră în pielea talentatului domn Ripley – sub aspectul impecabil se ascunde un mincinos periculos -, Julianne Moore joacă un dublu rol – este Rose și Maggie, soție și cumnată – și este când stăpână pe sine, când victimă a propriilor neadevăruri și temeri, iar Bud Cooper, interpretat de Oscar Isaac, este absolut savuros în rolul unui versatil agent de asigurări care îi ține în șah pe protagoniști și, odată cu ei, și pe spectatori.

Citeşte şi:  Les films de Cannes à Bucarest 2017: 11 povești cu care pleci acasă

Încă de la începutul filmului „Suburbicon“ vocea naratorului ne spune că din utopica așezare Suburbicon, „singurul care lipsește ești tu“, adică spectatorul. Atenția este direcționată din start spre întâmplările din comunitate, mai curând decât spre evenimentele din casa Lodge. Povestea lui Gardner, Maggie și Nicky nu aduce nimic nou, este reiterarea unui scenariu care s-a mai făcut. Ba chiar are nuanțe de parodie, scenele violente sunt digerabile, nu oripilează spectatorul. Întâmplările sunt folosite ca pretext pentru a evidenția de fapt ostilitățile comunității de albi împotriva familiei de negri, care iau proporții incredibile. „Tu“ devine de-abia în acest context implicat cu adevărat.

Filmul „Suburbicon“ trimite în mod evident spre conflictele inter-rasiale din America lui Trump. Prezența unui steag confederat, pus de albi pe geamul familiei Meyers, este un detaliu care nu lasă loc la interpretări. De aceea violența din cartier este tratată dintr-un unghi obiectiv, iar cea din interiorul casei Gardner parodic. Finalul filmului oferă o soluție, aceea că speranța unei împăcări între rase ar sta doar în generațiile mai tinere.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *