Festivaluri, Interviuri

Massimiliano Nardulli: „Cred că trebuie să fim mai deschiși în a împărtăși lucruri, nu doar atunci când vorbim despre cultură“

Ediția a noua a Festivalului Internațional de Film Timishort are loc între 12 și 15 octombrie, la Cinema Timiș, Casa Artelor și Ambasada, în Timișoara. Massimiliano Nardulli este selecționerul scurtmetrajelor și ne-a povestit mai multe despre filmele din acest an, cum le-a ales, ce aduc nou și de ce nu ar trebui să ratăm Timishort 2017.

Dinfilme.ro: Cum a fost experiența de anul ăsta, ca selecționer de scurtmetraje la Timishort 2017, comparativ cu anul trecut?
Massimiliano Nardulli: Pentru mine, Timishort este unul dintre festivalurile pentru care îmi face mare plăcere să fac selecția filmelor. În primul rând, pentru că nu am nici un fel de constrângeri și pentru că sunt singurul selecționer. Pentru celelalte festivaluri de film pentru care lucrez, trebuie să discut și uneori să justific unele dintre alegerile pe care le fac cu ceilalți colegi. Uneori trebuie să accept în selecție filme care nu sunt foarte pe gustul meu sau despre care nu cred că ar fi „gustate“ de către public. Aici, singura provocare este aceea de a face față multiplelor mele personalități, ceea ce nu e chiar un lucru ușor, dar selecția Timishort cred că spune ceva despre gusturile și stările mele, uneori caleidoscopice. În fiecare an e la fel și diferit în același timp. Deciziile pe care le iau depind foarte mult și de momentul în care trebuie să fac asta. Uneori e greu și chiar dureros să compui un puzzle, mereu ai o piesă care-ți lipsește. Alteori vine pur și simplu natural. Anul acesta mi-a fost destul de ușor, în primul rând pentru că mi-am pus în minte o nouă misiune: aceea de a aduce cât mai mulți oameni în cinematografe. Sper să ne și reușească.

Nu fac selecția și programarea filmelor pentru mine, o fac pentru spectator. E important să am asta mereu în minte.

Ce crezi că face ca un scurtmetraj să fie eligibil pentru un festival?
Din nou, cred că asta este o chestiune legată de gusturi și alegeri. Cred că nimeni nu are gusturile perfecte în materie de filme și e foarte complicat să împaci pe toată lumea într-un festival de filme de scurtmetraj. Cred că programul ideal este acela în care reușești să ajungi la cât mai mulți oameni. E aproape imposibil ca toți oamenii să fie entuziasmați de cele 4-5 scurtmetraje, cât are un calup. Dar intenția mea este măcar să nu se plictisească sau să nu fie dezamăgiți de cele pe care le plac mai puțin. Niciodată nu mă gândesc doar la gusturile mele în materie de filme când alcătuiesc un program. Acum, serios, cum aș putea face o selecție doar după gusturile și criteriile proprii? Văd mii de scurtmetraje în fiecare an, am așteptări diferite față de așteptările pe care le are un om care vede mii de scurtmetraje într-un an. Dar, în același timp, nu cred că gusturile mele sunt mai bune decât ale unui spectator care vine la festival. Nu fac selecția și programarea filmelor pentru mine, o fac pentru spectator. E important să am asta mereu în minte.

Dintre scurtmetrajele românești, care ți-a atras atenția?
Anul acesta, selecția filmelor din România a avut criterii diferite. Am încercat să trag un semnal cât se poate de clar și evident către tinerii regizori. Mesajul pe care am dorit să-l transmit e acela că trebuie să faci ce-ți place cel mai mult și în care crezi, nu să folosești o rețetă care ar putea să placă festivalurilor de film. Am sentimentul că în ultimii ani, în România și nu numai, doar o categorie de filme sunt considerate artistice. Dacă faci film de gen – comedie, experimental sau orice alt tip, ai foarte puține șanse să te vadă lumea. Am obosit să văd tineri regizori talentați, cu potențial, care promit, mergând pe rețeta clasică de cinema care ar putea aduce României premii. Aveam impresia că văd același și același film. Așa că am decis să creez această pauză. Cele două calupuri de scurtmetraje de la Timishort sunt regizate de oameni care au încercat să facă lucrurile diferit.  Cât despre competiția internațională, sunt foarte mândru că avem un număr mare de femei-regizor. Cred că și asta e ceva unic și neobișnuit pentru un festival de film – cam jumătate din filmele din competiție sunt regizate de femei.

Poți să faci un film cu buget mic și pentru că ai o poveste pe care vrei să o spui, nu doar pentru că ai ambiția de a-l prezenta într-un mare festival sau pentru că vrei să primești o cronică bună.

De-a lungul interacțiunii tale cu scurtmetrajele, ce crezi că le face să fie o formă unică de artă, comparativ cu lungmetrajele sau cu altă formă de media? 
Scurtmetrajele au un avantaj… durata. Dacă știi cum să programezi un calup de scurtmetraje, ele pot să ducă la un rezultat foarte bun. Poți, de exemplu, să vorbești despre rasism și să faci un program în care să ai puncte diferite de vedere, culturi diferite, modalități diferite de a aborda subiectul, diferite forme de cinema – toate aceste puse la un loc îți oferă un spectru de înțelegere pe care nu-l poți avea într-un singur film de ficțiune, de exemplu. De asemenea, îmi place mult la scurtmetraje, deși în ultimul timp mi se pare că exact asta se pierde, că au o zonă de experiment, o zonă non-comercială a exprimării artei, o libertate. Industria de film de scurtmetraj a crescut foarte mult și foarte repede. Din cauza asta, a preluat toate lucrurile greșite și aspectele bolnave ale industriei cinemaului de ficțiune, dar și atitudinea absurdă ale unor festivaluri pe care nu e cazul să le mai numesc aici. Asta a creat o zonă minată într-un spațiu de libertate. E mare păcat dar, desigur, e decizia fiecăruia de a juca sau nu acest joc. Poți să faci un film cu buget mic și pentru că ai o poveste pe care vrei să o spui, nu doar pentru că ai ambiția de a-l prezenta într-un mare festival sau pentru că vrei să primești o cronică bună.

Citeşte şi:  Interviu cu Sorin Marin, regizorul filmului „Capace“

Apropo de asta, aș vrea să spun o scurtă poveste: am fost invitat în Spania la un festival de scurtmetraje. În seara de deschidere, au rulat două scurtmetraje. Unul era o producție americană grandioasă, regizat de un tânăr spaniol, cu un buget ridicol de mare, plin de efecte speciale, cu oameni și obiecte care pluteau în aer, explozii spectaculoase etc. Celălalt, un film horror, dement, filmat cu o cameră VHS dacă îmi aduc bine aminte, cu un singur actor care juca toate personajele, toate vocile, aruncând cu sticle de suc de roșii pentru a ilustra sângele din scenele cu crime. Un film nasol, serios. Dar în acest ultim film, poți să vezi pasiunea regizorului (care era și actorul din film), în timp ce în primul nu vezi decât un gol imens ascuns în spatele unor efecte vizuale și o mască sclipitoare.

Trăim într-o lume în care suntem conduși de oameni sau entități care sunt departe de felul nostru de a fi.

Gusturile în materie de cinema sunt subiective, desigur. Cum simți că ți s-a transformat sau schimbat gustul, în cazul tău, de când te concentrezi pe scurtmetraje?
Cred că nu e doar din cauza filmelor de scurtmetraj. Ca om, am și eu diferite stări și gusturi, și se schimbă destul de des. În viața personală, urăsc să întru într-o categorie sau un stil. Mă schimb mereu sau, dimpotrivă, pot sta într-un singur loc pentru doi ani. Toți facem asta. Unii oameni au nevoie să facă parte dintr-o religie, un statut social, o ideologie, o modă, un stil de vestimentație ori, de ce nu, dintr-un stil de cinema. Alte ori, trec dintr-una într-alta. Mi se întâmplă des.

Cum ai convinge oamenii să vină la Timishort Film Festival?
Nu vindem ceva, împărtășim… cultura e un lucru ce se împărtășește, din punctul meu de vedere. Așa că pot să invit oamenii să vină să vadă filmele astea, să aibă opinii legate de ele, să împărtășească complimente sau critici. Cred că trebuie să fim mai deschiși în a împărtăși lucruri, nu doar atunci când vorbim despre cultură. Trăim într-o lume în care suntem conduși de oameni sau entități care sunt departe de felul nostru de a fi. Un festival nu poate schimba toate aceste lucruri, dar îți oferă șansa de a cunoaște noi oameni, de a vedea lucruri noi, de a explora o lume stând într-un scaun, la cinema, în întuneric. Mi-ar plăcea ca oamenii să ni se alăture din CURIOZITATE.

Foto: Facebook Massimiliano Nardulli

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *