Festivaluri, Interviuri

Simona Deaconescu, director artistic BIDFF: „În fiecare an ne propunem să scoatem la lumină destine și cariere care au schimbat lumea dansului“

Între 7 şi 10 septembrie are loc, la Bucureşti, a treia ediţie a Bucharest International Dance Film Festival (BIDFF). Dinfilme.ro a vorbit cu Simona Deaconescu, director artistic al BIDFF, pentru a afla mai multe detalii despre noutăţile din acest an, alegerea filmelor şi câteva recomandări de suflet.

Ce aduce nou Bucharest International Dance Film Festival 2017 comparativ cu anii anteriori?
Anul acesta aducem 3 premiere naționale: filmul de deschidere – „La Danseuse“, filmul de închidere – „WIM“, precum și două spectacole ale companiei spaniole Sharon Fridman. Este anul intersecțiilor dintre genuri, dar și anul în care investim în consolidarea industriei creative românești. Față de ediția din 2016, avem o competiție de filme de dans dedicată exlusiv creatorilor autohtoni, în urma căreia juriul va acorda un premiu pentru Cel mai bun film românesc, în valoare de 1000 de euro, oferit de Institutul Cultural Român. O altă noutate este și faptul că ne-am propus să comisionăm un artist care să creeze un performance în cadrul festivalului. L-am ales pe Alex Mirutziu, un artist tânăr care lucrează curajos la confluența dintre arta performativă, film și literatură. Acest demers, de comisionare a artiștilor, este practicat foarte mult în afara țării și ne dorim să-l continuăm și la anul. Expoziția și performance-ul semnate de Alex Mirutziu au loc la Muzeul Național de Artă Contemporană pe 8 septembrie. Seara, ieșim pe terasa MNAC și urmărim Competiția Națională. Este una dintre serile BIDFF care nu trebuie ratate.

Cum aţi ales „La Danseuse“, ca film de deschidere al Festivalului?
În fiecare an ne propunem să scoatem la lumină destine și cariere care au schimbat lumea dansului. Vorbim despre personalități pe care noi, cei care operăm cu arta mișcării, le cunoaștem, dar care merită să fie descoperite de publicul larg. Festivalul acesta este despre creatorii de dans care schimbă contextul în care trăiesc și Loïe Fuller este unul dintre ei. Pe de altă parte, filmul nu a fost lansat în România, a fost în selecția oficială a Festivalului de Film de la Cannes din 2016, așa că am considerat că este un prilej bun să-l proiectăm.

Îmi place să pun alături filme care au subiect asemănător, dar o părere diferită asupra lui.

Cine s-a ocupat de selectarea filmelor care vor fi proiectate?
Selecția filmelor din festival este cel mai important proces pentru noi, de aceea durează mult și se discută intens alegerile făcute. Am realizat selecția finală împreună cu Anamaria Antoci (producător de film și managerul festivalului). Ni s-a alăturat și Gabriela Filippi (critic de film), care se ocupă de preselecție. Inițial se ajunge la o listă scurtă de 50 de filme, după care, în funcție de tema festivalului, subiectul și stilul fiecărui film, începem să construim selecția oficială. Etapa mea preferată este atunci când realizez programarea efectivă, mă joc foarte mult cu ordinea filmelor și de multe ori mă raportez la filme ca la momente diferite ale aceleiași povești. Fiecare dintre ele surprinde lumea în care trăim, doar că din unghiuri foarte diferite și câteodată în antiteză. Îmi place să pun alături filme care au subiect asemănător, dar o părere diferită asupra lui. E foarte importantă călătoria spectatorului printre realitățile acestor filme și mie îmi place să o facilitez.

Citeşte şi:  „Le roi et l'oiseau“, animaţia care precede universul lui Miyazaki

Există şi un calup de filme de dans româneşti. Cum ai descrie genul acesta de producţii în contextul cinematografiei de la noi?
Filmele sunt realizate atât de coregrafi, cât și de regizori tineri. Cred că este un gen nou pentru ambele domenii, o necunoscută. De aceea, în fiecare an, organizăm ateliere care ajută la o mai bună înțelegere a genului. Dacă până acum exista o impresie generală că filmul de dans trebuie să aibă ca subiect dansul, mi se pare că industria începe să înțeleagă diferențele dintre un film care este legat tematic de dans și un film cu un subiect social, politic sau cu o abordare pur estetică, dar care are ca limbaj principal dansul. E important să înțelegem specificul filmului de dans, e o zonă în care mai sunt multe de descoperit și cred că industria cinematografică de la noi ar putea găsi în acest gen de film oportunități de experiment și inovație.

Recomand oamenilor să vadă <<WIM>>, pentru că Wim Vandekeybus este un coregraf contemporan care contribuie la scrierea istoriei dansului acum și mai ales pentru că, prin povestea lui de viață, putem învăța cu toții cât de mult contează să crezi în visul tău și să perseverezi.

Din lungmetrajele şi scurtmetrajele care urmează să fie proiectate la BIDFF, ce titluri ne recomanzi?
Este o întrebare care mi se pune adesea și la care îmi este foarte greu să răspund pentru că, pentru mine, fiecare film prezentat își are sensul lui în selecție. Recomand oamenilor să vadă „WIM“, pentru că Wim Vandekeybus este un coregraf contemporan care contribuie la scrierea istoriei dansului acum și mai ales pentru că, prin povestea lui de viață, putem învăța cu toții cât de mult contează să crezi în visul tău și să perseverezi. Din „WIM“ eu am descoperit cât de importantă e familia în acest proces și cum ia naștere familia artistică. Este un mod de a trăi și de a crea într-o societate în care comunicarea umană pierde teren în fața comunicării virtuale.

Credit foto: Pollak Po

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *