Filme, Recenzii filme

„On the Milky Road“/ „Pe Calea Lactee“, o fantezie balcanică în regia lui Kusturica

Cu o estetică previzibilă şi un conţinut familiar filmelor lui Emir Kusturica, „On the Milky Road“/ „Pe Calea Lactee“ spune povestea de dragoste dintre un lăptar sârb şi o italiancă misterioasă, plasată în contextul Războiului bosniac.

Acţiunea din filmul „On the Milky Road“/ „Pe Calea Lactee“ are loc într-un anotimp crud şi în împrejurări dure. Este primăvară, în aer zboară gloanţe şi un uliu prevestitor de evenimente. Zi de zi, Kostas (Emir Kusturica) trece linia frontului pe un măgar pentru a aduce soldaţilor laptele mult aşteptat. Iubit de Milena, o femeie din sat, Kosta pare să aibă un viitor liniștit, până când o misterioasă italiancă (Monica Bellucci) îi întoarce viața pe dos. Începe o poveste de dragoste nebună, interzisă, care îi va purta într-o serie de aventuri pe cât de fantastice, pe atât de periculoase.

La fel ca misterioasa italiancă, al cărei nume nu îl ştim, Kosta are în spate un trecut tragic. Asta ar justifica pe de o parte apariţia lui pitorească: merge călare pe măgar, are un uliu pe umăr şi o umbrelă neagră. Comunică mai bine cu păsările decât cu oamenii, cuvintele nu sunt prietenele lui cele mai bune. Şi nici oamenii – toţi se folosesc de el. Umbrela neagră parodiază pe de altă parte contextul din film. Să te aperi de gloanţe cu o umbrelă e ca şi când ai folosi în loc de bombe, flori.

Kosta, însă, aşa cum e, se „mulează“ cu atmosfera balcanică, atât de tipică lui Kusturica: porci, stoluri de gâşte gălăgioase, obiecte aruncate haotic, zgomot infernal, muzică de petrecere.

Femeia de care se îndrăgosteşte Kosta nu mai este femeia ce a fost odată – după cum se recomandă chiar ea la prima întâlnire. Monica Belluci rămâne captivă şi fidelă acestei imagini. Deşi dragostea chiar ar putea fi o cheie de evadare pentru amândoi, starea pe care o exprimă protagonista nu este suficient de convingătoare. Monica Bellucci pare să se joace pe ea însăşi: vrea să arate mai mult că nu mai este femeia ce a fost odată în loc să convingă spectatorul că personajul ei şi-a găsit într-un sat uitat de lume cavalerul care o va răpi din braţele unui mire nedorit, ce o va face să uite de un trecut nefericit.

Citeşte şi:  Les films de Cannes à Bucarest 2017: 11 povești cu care pleci acasă

Călătoria lor fantastică rămâne, în filmul „On the Milky Road“/ „Pe Calea Lactee“, mult mai captivantă decât călătoria reală. Notele suprarealiste le transformă povestea într-un basm şi salvează estetic şi narativ scenariul. Visul, zborul, fluturii, şarpele, uliul desenează o realitate paralelă, magică. Tot ca într-un basm, animalele au calităţi fabuloase, salvează eroul principal în momente cheie.

Fraţii Milena (Sloboda Micalovic) şi Zaga (Predrag Manojlovic) dinamizează întâmplările şi ţin foarte aproape filmul „Pe Calea Lactee“ de filmul „Pisica albă, pisica neagră“. Atrage atenţia în special Milena, un fel de dublură mundană a visătoarei femei care nu mai e ce a fost odată. Ori sora brunetă a Idei din amintitul „Pisica albă, pisica neagră“. Figurile pot fi repetitive şi, dacă e să le deosebească ceva, acel ceva constă în capacitatea lor de a visa. De a poetiza existenţa. În asta constă mesajul esenţial din „On the Milky Road“, desigur, dincolo de mesajul politic. Poate din acest motiv Emir Kusturica a ales să-l interpreteze el însuşi pe pitorescul Kosta, să folosească în loc de bombe, flori. Sau o umbrelă. Poate tot din acest motiv a şi ţinut atât de mult la viaţa personajului său, de care s-a ataşat mai vizibil decât de celelalte şi căruia i-a oferit un destin mai îngăduitor.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *