Filme, Recenzii filme

„Febra lalelelor“: filmul în care Christoph Waltz îşi dă jos haina de ticălos

Cu o premieră amânată 3 ani, filmul „Febra lalelelor“ a meritat aşteptarea. Este tot ce şi-ar putea dori publicul de rând de la o seară de weekend la cinema.

Un pictor se îndrăgosteşte de o femeie măritată în timp ce-i face un portret de familie. Povestea lor de dragoste coincide cu aşa-numita „febră a lalelelor“, un fenomen petrecut în secolul al XVII-lea, când în Amsterdam preţurile bulbilor au explodat pur şi simplu.

Legătura dintre nebunia generată de aceste flori şi iubirea adulteră este unul dintre detaliile care au atras-o pe Alison Owen, producătorul filmului „Febra lalelelor“. I-a plăcut, în mod particular, următorul amănunt: cei mai valoroşi bulbi de lalele erau cei bolnavi, care purtau seminţele propriei distrugeri. Ideea sună bine şi, dacă s-ar fi păstrat intensitatea ei în film, dacă s-ar fi redat, prin legăturile dintre personaje, iubirea ca obsesie, poate că „Febra lalelelor“ ar fi atras mai multe laude din partea criticilor. Aşa cum e, rămâne o poveste cuminte, coerentă, care nu te solicită foarte mult, cu actori care respectă un scenariu şi au o interpretare liniară.

Filmul este spus sub forma unei istorii narate: Maria (Holliday Grainger), menajera familiei Sadvoort, este şi personaj, şi narator. Cineva din interiorul întâmplărilor ne familiarizează, aşadar, cu protagonista, cu trecutul ei şi la final trage o concluzie, dându-i o notă subiectivă: implicate într-o poveste de dragoste, în filmul „Febra lalelelor“, sunt şi Sophia (Alicia Vikander), şi Maria. Dacă naratorul ar fi fost Cornelis Sadvoort (Christoph Waltz), soţul lui Sophie, cu siguranţă unghiul se schimba. 

Rareori îl vedem pe Christoph Waltz într-un rol care să stârnească milă. Hans Landa („Ticăloşi fără glorie“, 2009), August Rosenbluth („Apă pentru elefanţi“, 2011) şi Leon Rom („Legenda lui Tarzan“, 2016) sunt odioşi, Alan („Doamne… ce măcel!“, 2011) este comic, iar Dr. King Schulz („Djanjo dezlănţuit“, 2012) te răvăşeşte atât de tare, încât nu mai ai timp să-i descrii efectul, mai ales că la jumătatea filmului ne şi părăseşte… În „Febra lalelelor“ însă, Cornelis Sadvoort îţi trezeşte un soi de compătimire. Are motive să fie un ticălos cu glorie şi nu o face. Chiar dacă Sophia nu îi oferă un copil, o iubeşte la fel de mult şi este dispus să treacă peste ce zice lumea, nedumerită de întârzierea venirii pe lume a unui moştenitor. E un om care a învăţat din fosta căsătorie, dar care e şi îndrăgostit de femeia de lângă el. Şi mai e un om foarte naiv, uşor de păcălit. De-aici comicul situaţiilor şi, totodată, mila pe care o provoacă.

Citeşte şi:  Filmul horror „Jigsaw: Moştenirea“ are premiera pe 27 octombrie

„Căsătoria înseamnă dragoste, onoare şi supunere“ – sunt ultimele cuvinte auzite de Sophia când a plecat de la mănăstire. Socoteala de la mănăstire nu se va potrivi cu cea din viaţă. Doamna Sadvoort va face un coup de foudre pentru pictorul Jan Van Loos (Dane DeHaan). Urmărită de remuşcări – nu poate ignora confortul material oferit de Cornelis -, „păcătuieşte“ iubindu-l pe artistul Jan. Comparativ cu Caroline Mathilde din „O afacere regală“ (2012), şi ea eroina unei iubiri interzise, Alicia Vikander nu este la fel de convingătoare. Bine, acolo partenerul era interpretat de Mads Mikkelsen… Holliday Grainger pare să îşi trăiască mai pasional şi mai convingător rolul. Alicia Vikander este potrivită ca personaj extrem de pictural şi pentru imaginea de orfană crescută la o abaţie. Atrage, estetic, prin prezenţă. 

Judi Dench este savuroasă în rolul Maicii Stareţe. Deşi personaj secundar, are un cuvânt important de spus în aproape toate momentele cheie din filmul „Febra lalelelor“, fie că e vorba de încheierea unei căsătorii sau a unor contracte pentru cumpărarea bulbilor preţioşi. Şi mai e singura care îşi păstrează capul în isteria declanşată de nişte bulbi de flori. „Febra lalelelor“ este distribuit la noi de Forum Film România şi de azi poate fi văzut în cinematografe.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *