Animaţie

Povestea lui Mickey Mouse: de la Oswald, Iepurele norocos, la şoricelul Mortimer

Povestea lui Mickey începe cu un iepure. Disney Brothers Studio era doar un șurub în mașina de animație Universal Pictures când, în 1927, Walt Disney a creat un personaj numit Oswald, Iepurele norocos.

Cu fața lui rotundă şi albă, nasul mare ca un nasture și urechile negre lăsate, zâmbitorul Oswald a devenit pe loc un hit, iar Universal a comandat o serie de filme scurte. Atunci când Disney s-a întâlnit cu directorii să negocieze un alt contract în 1928, iepurele era încă în ascensiune, motiv pentru care animatorul credea că are un avantaj. Însă Studioul i-a spus că angajase deja toți oamenii lui şi că păstrase drepturile de autor pentru Oswald. Universal s-a oferit să îl păstreze pe Disney în schimbul unui salariu mai mic. Walt Disney a refuzat.

Împreună cu Ub Iwerks, animatorul loial care a rămas cu Disney Bros., s-a întors la lucru și a făcut mai multe şedinţe de brainstorming până noaptea târziu, pentru a-i găsi un înlocuitor lui Oswald. I-au scurtat urechile, i-au redimensionat mijlocul și au transformat iepurele într-un șoarece. Pe care l-au numit Mortimer. Numele însă nu a rezistat; există o serie de povești care încearcă să explice motivele insuccesului, cea mai populară fiind cea legată de soţia lui Disney, căreia nu i-a plăcut numele și a sugerat să-l schimbe. În scurt timp, Mortimer, a devenit Mickey.

Primele două scurtmetraje cu Mickey nu au atras atenția, însă „Steamboat Willie“/ „Vaporaşul Willie“, prima animație cu muzică și efecte sonore sincronizate, a avut un succes exploziv. Filmul a avut premiera la New York pe 18 noiembrie 1928 și a fost un hit instantaneu. În doar câteva luni a urmat o altă serie de scurtmetraje cu Mickey Mouse, inclusiv „Plane Crazy“, apărut imediat după „Steamboat Willie“, în care Mickey joacă un rozător pe nume Charles Lindbergh. Până la sfârşitul anului, şoarecele a devenit un capriciu național, nu cu mult timp înainte ca geniul real al lui Walt Disney să fie pus în valoare: acela de om de marketing. Walt a lansat rapid o linie de produse Mickey și, în doi ani, a pus pe picioare clubul Mickey Mouse, un fan club pentru copii.

În 1935, un tânăr animator pe nume Fred Moore i-a dat lui Mickey prima transformare completă. Animatorii dinaintea lui au desenat șoarecele ca o serie de cercuri, detaliu care îi limita mișcarea. Moore – care a animat mai târziu un fragment din „Sorcerer’s Apprentice“ – i-a desenat corpul în formă de pară, i-a adăugat pupile, mănuși albe și i-a scurtat nasul pentru a-l face mai drăguţ. Tot în acel an, Mickey a apărut, de asemenea, în culori. Concertele orchestrei utilizate de Technicolor au fost atât de inovatoare, încât criticii încă le mai consideră a fi o capodoperă.

Citeşte şi:  Copiii vor adora să-l descopere pe Bigfoot din animația „Bigfoot Junior“

În jurul anului 1937, studiourile Disney produceau anual aproximativ 12 scurtmetraje cu Mickey Mouse, Walt Disney însuși dându-i vocea pițigăiată. Mickey a fost, pe rând, erou de fotbal, vânător, croitor și dirijor de muzică simfonică. Şi-a pulverizat accidental insecticid pe el, l-a salvat pe Pluto de hingher, a izbit o mașină într-un hambar, a întârziat cu plata chiriei, a intrat în armată, i-a fost luată casa și a pierdut-o pe Minnie în fața unor băieți răi şi musculoși deși întotdeauna a recâștigat-o în cele din urmă. Stilul de vodevil al desenelor au oferit libertatea de a folosi comicul exagerat și calambururile, iar asocierea strânsă dintre şoricel şi copii a cerut ca Mickey să rămână mereu vertical și moral (lăsându-l pe arțăgosul Donald Duck să intre în toate belelele).

În anii 1950, Mickey avea un parc tematic, o revistă de benzi desenate și Clubul Mickey Mouse, un show TV, unde s-au lansat numeroase staruri, de la Annette Funicello la Justin Timberlake. Dar pentru că alte filme de la Disney ca „Bambi“ și „Frumoasa Adormită“ au început să aducă profit, șoarecele a intrat uşor în umbră. Între ultimul lui scurtmetraj, din 1953, „The Simple Things“, și Specialul de Crăciun din 1983, „Mickey’s Christmas Carol“, adică timp de 30 de ani, șoarecele care a construit practic Casa Disney a rămas fără loc de muncă.

Cu toate acestea, în ciuda semi-pensionării lui Mickey, urechile sale sunt încă una dintre cele mai faimoase embleme culturale din secolele XX și XXI. A fotografiat alături de fiecare președinte american de la Harry Truman, cu excepția unuia singur (Lyndon Johnson nu a vizitat niciodată un parc tematic Disney). Disney susținea că Mickey este cunoscut de 98% de copii din lumea întreagă, cu vârste cuprinse între 3 şi 11 ani.

Sursa: time.com


Vizionează noua serie de desene animate cu Mickey Mouse și gașca lui de prieteni:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *