Filme, Recenzii filme

„Planeta Maimuţelor: Războiul“. Caesar şi oamenii

Filmul „Planeta Maimuţelor: Războiul“ este mai mult o poveste de strategie emoţională şi rezolvare a unor conflicte interioare decât o înfruntare concretă şi zgomotoasă între primate şi oameni.

Spre deosebire de „Kong: Insula craniilor“, unde războiul dintre Kong şi soldaţii sosiţi să exploreze insula din Pacific este exploatat la maximum, în filmul „Planeta Maimuţelor: Războiul“ accentul cade pe luptele interioare – Caesar (Andy Serkis) şi fantomele care îl urmăresc, Caesar măcinat de dorinţa de răzbunare, Caesar şi latura lui umană pe care nu o poate ignora.

Dualitatea dintre instinctul de supravieţuire şi tentaţia iertării din partea lui Caesar este pusă sub lupă în contextul unei înfruntări pornite de oameni pentru a distruge primatele. Virusul Simian capătă noi feţe şi noi puteri, fură graiul bipezilor şi îi privează astfel de ceea ce îi diferenţiază de regnul animal. Temerea Colonelului (Woody Harrelson) este foarte bine enunţată de el însuşi: „Oamenii se îmbolnăvesc, maimuţele se deşteaptă“, spune el. În filmul „Planeta Maimuţelor: Războiul“, zgomotul de formă este înlocuit de un zgomot de fond. Deşi se vor nişte personaje puternice, slăbiciunile există atât în cazul lui Caesar, cât şi în cazul Colonelului.

„Lăsaţi-ne pădurile şi omorurile încetează!“, îl avertizează Caesar pe Colonel. Distrugerea în masă a întinderilor verzi presupune distrugerea căminului primatelor. Dar nu este numai atât. Motivaţia luptei este dublată de o motivaţie personală, asupra căreia cade şi accentul în filmul „Planeta Maimuţelor: Războiul“. Caesar recunoaşte: „Este războiul meu!“. De aceea conflictul interior este hiperbolizat şi urmărit îndeaproape, filmul se concentrează asupra călătoriei lui Caesar în căutarea inamicului principal, în primul rând, şi apoi în salvarea maimuţelor ţinute captive.

Citeşte şi:  „Febra lalelelor“ sau blestemul lalelelor? De ce intră filmul atât de târziu în cinematografe

Folosite ca sclavi pentru ridicarea unui zid, maimuţele sunt strict supravegheate de Colonel. Exploatate, ţinute fără hrană şi fără apă, imaginea lor trimite spre perioada sumbră a lagărelor naziste. Cu atât mai mult cu cât Colonelul pare copia (cam palidă, e drept) lui Amon Goeth (Ralph Fiennes) din „Lista lui Schindler“. La fel de ostil şi de cabotin (face spectacol din actele de cruzime) ca tartorul deţinuţilor evrei. Singurul care detensionează dramatismul situaţiilor este simpaticul Bad Ape (Steve Zahn). Prin el, filmul „Planeta Maimuţelor: Războiul“ este mai uşor de digerat, tonurile grave nuanţate, iar posibilitatea unui sfârşit bun întrezărit.

Filmul „Planeta Maimuţelor: Războiul“ este în cinematografe de pe 14 iulie şi este distribuit de Odeon Film.
Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *