Filme, Recenzii filme

„Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar“: ultimul capitol din franciza Disney

Cu noul „Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar“, Disney ne arată încă o dată că filmul este și entertainment și că, dacă spectatorul nu pleacă acasă cu probleme existențiale și întrebări pe care să și le pună, nu e obligatoriu să fie mai puțin satisfăcut ca participant la o poveste proiectată pe marele ecran.

Așteptările au fost mari pentru fanii seriei și, implicit, pentru fanii lui Johnny Depp, Geoffrey Rush sau Javier Bardem. Și au toate șansele ca speranțele să le fie răsplătite, în special din punct de vedere vizual: apariția lui Salazar în scenă îți cam taie respirația, sunetele sunt hiperbolizate – o banală bătaie de toiag în podeaua vasului ia proporțiile unui semnal de atac -, imaginile filmate sub apă și la suprafața ei te acaparează odată trecute prin filtrul efectelor speciale. Iar experiența IMAX pune cel mai bine în valoare partea vizuală a filmului „Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar“.

Din materialele care au promovat producția până acum, știm deja că o să-i revedem pe Orlando Bloom și pe Keira Knightley – chiar dacă nu apare mult, Will Turner are un rol esențial, el este cel care pune în mișcare aventura lui Henry (Brenton Thwaites) în agitata lume a oceanelor. Henry și Carina Smyth (Kaya Scodelario) sunt protagoniștii – le arată spectatorilor firul poveștii – și, ca personaje principale într-o istorie despre curaj și căutarea unui obiect mitic, sunt așa cum spectatorul vrea să îi vadă: tineri, îndrăzneți, frumoși, deștepți și înzestrați cu imaginație.

Jack Sparrow, pe de altă parte, a căzut într-o ușoară melancolie. Fie e de la prea mult rom, fie e pentru că trebuie să-și ia și el adio de la franciză. 🙂 Nu mai are nici vârsta, nici nebunia lui Henry, și nici la anii lui Hector Barbossa (Geoffrey Rush) nu a ajuns, deci e undeva pe la mijloc, perioada în care amintirile încep să dea târcoale. Visează oftând la „Perla Neagră“ care, închisă într-o sticlă, pare să fie singurul lui bilet spre supraviețuire ca pirat. Căci un pirat fără corabie e ca Jack Sparrow fără sticla de rom. Îl scoate din situațiile încordate, ca de fiecare dată, umorul, rămâne la fel de zăpăcit și detensionează scenele grave prin aerul lui naiv. Iar clipa întâlnirii cu Salazar, dușmanul lui de moarte, e memorabilă: „Ce? Un spaniol?“ – i se adresează el.

Citeşte şi:  „Transformers: Ultimul Cavaler“: câinii latră, caravana trece, box office-ul se pregăteşte de încasări

Un spaniol, da, un spaniol interpretat de Javier Bardem, pentru care personajul a fost numit special Salazar, tocmai datorită accentului său, și nu Brand, cum i se spunea inițial, când rolul a mers spre Christoph Waltz. Inamicul piraților a rămas captiv în Triunghiul morții, printr-un vicleșug al lui Sparrow din tinerețe. Dorința de răzbunare a devenit mai aprigă în timp cu atât mai mult cu cât cel care i-a venit de hac a fost mai tânăr decât el. E ca un fel de Javert păcălit de hoțul pe care l-a urmărit toată viața. Javier Bardem își umple personajul cu ură, este înfiorător și aprig și creează un contrast fascinant cu eroii buni, mânați de idealuri romantice.

Ieșirea de sub blesteme este doar o față a intrigii în filmul „Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar“. Găsirea Tridentului lui Poseidon este motorul acțiunii, atrage ca un magnet spre el oameni răi sau buni, reali sau ireali. La fel de puternică este și căutarea tatălui, cealaltă față a intrigii, un detaliu sensibil, cu scopul de a transforma călătoria lui Henry și a Carinei în ceva mai mult decât o aventură trepidantă, cu hărți pe care nimeni nu le poate citi, obiecte mitice și ambuscade narative. Cine știe, poate că în  partea a 6-a, vom fi avut și o mamă. Dar Disney s-a oprit aici cu „Pirații din Caraibe“ și l-a „blestemat“ pe Jack Sparrow să rămână piratul iubit de toți, mai puțin de Salazar.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *