Filme, Recenzii filme

„Departe de tine“, aproape de… mama

Pentru regizorul James Pillon, filmul „Far from Here“/ „Departe de tine“ înseamnă mai mult decât un proiect foarte personal.

Este primul lui lungmetraj, are ca sursă de inspirație o experiență proprie (o poveste de dragoste asemănătoare cu cea din film, exceptând originea partenerei), iar muzica este semnată de iubita lui, Hollande Belle. „Când scriam scenariul, mă gândeam mereu la muzica lui Hollande“, a declarat James Pillon după vizionarea pentru presă, care a avut loc pe 28 martie, la Cinema City din Afi Cotroceni.

Rolurile principale sunt interpretate de Maria Dinulescu (Sophia) și Jonathan Ahmadi (Grant), iar în roluri secundare apar Maia Morgenstern (Dona, mama lui Grant) și Andi Vasluianu (șeful Sophiei). „Far from Here“/ „Departe de tine“ este un love story și ca orice love story presupune și un sacrificiu.

Sophia și Grant sunt căsătoriți, locuiesc în Los Angeles și când Sophia primește o ofertă de job din România, se mută împreună aici pentru un an. An care le va trece relația printr-o serie de încercări, încurajate în egală măsură de atașamentul lui Grant pentru familia din America și neputința de a se adapta într-un spațiu nou și de transformarea treptată a Sophiei, odată ce dă de gustul carierei și simte că este apreciată la locul de muncă.

Grant este legat de cei de-acasă, să spunem ombilical și, deși scriitor, personajul lui Jonathan Ahmadi este creionat ca unul familist, așezat, cu țeluri clasice: vrea copii, vrea să fie tată, vrea în America, lângă mama, tata, frate și nepoți. Știm clar ce își dorește, iar transformările fizice prin care trece îi traduc dorințele: în România se golește ca o sticlă, fața i se trage, barba îi crește, pe scurt, e nefericit. Chiar dacă alături o are pe Sophia, soția lui, senzuală și cu o prezență care seduce până și camera de filmat. Legat de cum a ales-o pe Maria Dinulescu, regizorul a subliniat că nu i-a fost deloc greu să-i dea ei rolul, pentru că: „Am avut ocazia să văd mai multe actrițe. Căutam acea chimie și am fost norocos: atunci când Maria a intrat în cameră s-a petrecut acea chimie, emana o energie ca și când se cunoștea cu Jonathan Ahmadi de multă vreme“.

Revenind la factorul care declanșează tensiunea dintre îndrăgostiți, odată ce ajung în România, Sophia îi spune lui Grant, în toiul unei discuții mai aprinse: „Eu SUNT acasă!“. Sunt cuvinte de luat în seamă în contextul oricărui love story, chiar și în cel de față, la fel de puternice ca „Te iubesc!“. O căsătorie presupune și acest „sacrificiu“: ruperea cordonului ombilical de cea care te-a născut. Oare asta vrea să-i sugereze Sophia soțului ei? Oare nu are atenția pe care o visează și de-aici refugiul ei în ore suplimentare și weekenduri prelungite la muncă? Spectatorii vor judeca singuri.

Dacă în prima parte a filmului acțiunea trenează, iar cadrele sunt umplute de imagini idealizate – familia fericită luând masa, efuziuni de sărutări, schimb de replici de complezență (acum nu toți îndrăgostiții or vorbi despre Nietzsche, ca Ana și Toma din „Ana, mon amour“ :D), în a doua parte lucrurile se dinamizează. Cum ies din zona de confort, cum se apropie de ei înșiși, de limitele lor, de ceea ce vor în esență și de cum pot împăca aceste trăiri.

Două bilete la preț de unul, miercurea, la orice film, în cinematografele partenere Orange.

Și mai e ceva care-i aduce unul lângă altul și care e și tema filmului „Departe de tine“: Sophia și Grant chiar se iubesc. Iar asta se vede nu neapărat din cuvinte – ar fi putut fi un film mut, la fel de bine -, ci prin acele momente care par goale, dar care se umplu prin prezența îndrăgostiților, gesturi, coloană sonoră, dar în special prin decizia pe care Sophia o va lua în numele iubirii.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *