Interviuri

Tudor Aaron Istodor: „E mișto rău să lucrezi cu bucurie“

Actorul Tudor Aaron Istodor îl interpretează pe Radu Pătru, protagonistul din „Fixeur“, un stagiar care își dorește să devină jurnalist. Rolul din „Fixeur“, cel  mai nou lungmetraj regizat de Adrian Sitaru, i-a adus actorului selecţia în programul Shooting Stars al Berlinalei 2017. Filmul are premiera pe 27 ianuarie.

Dinfilme.ro: Filmările pentru „Fixeur“ au început în februarie 2015, deci acum aproximativ 2 ani. Cum vedeai la vremea respectivă filmul, în general, și personajul tău în particular?
Tudor Aaron Istodor:
Mi-a plăcut enorm scenariul când l-am citit și mi-am dorit foarte mult să joc acest personaj. Mi-a plăcut povestea umană, din spatele plotului principal (n.r. „plot“ = intrigă, subiect). Evident că Radu Pătru, personajul pe care îl joc, e stagiar și vrea să fie jurnalist, și în film îl vedem că e dispus să facă multe pentru a-și atinge scopul, dar când se confruntă cu o situație cu care nu s-a mai întâlnit, suferă o schimbare majoră, care îl face să își pună întrebări despre el, despre toate concepțiile care îl ghidau, atât în viața profesională, cât și în cea particulară. E o călătorie inițiatică într-un fel și, la nivel uman, cred că filmul spune foarte multe despre noi, ca oameni.

Cred că atât timp cât oamenii se uită la filme, personajele trăiesc.

Dar acum, după doi ani, când nu mai ești atât de aproape de personaj? Un scriitor spunea că „O carte, după ce ai creat-o și ai făcut-o să fie firească, trebuie să o ucizi“. Procedezi la fel cu personajele tale? Le „ucizi“ sau le „lași să trăiască“?
Asta e diferența între film și teatru. La film, chiar dacă ai vrea, nu prea mai ai ce să ucizi, e filmat, acolo rămâne, trăiește fie că îți place sau nu. 🙂 La teatru e diferit, la fiecare spectacol e diferit, chiar dacă e aceeași piesă, același text. Și îmi place și teatrul, și filmul în egală măsură. Cred că atât timp cât oamenii se uită la filme, personajele trăiesc.

Ce te-a atras cel mai mult la acest proiect, ce te-a determinat să te vezi făcând parte din el?
În primul rând mi-au plăcut foarte mult filmele lui Adrian Sitaru, povestea lor, sensibilitatea, lucrurile despre care vorbea în al doilea, treilea plan, faptul că actorii joacă excelent în filmele lui, și da, voiam și eu să fac parte. 🙂 Mi-a plăcut scenariul foarte mult, echipa, scenariștii, faptul că am avut timp să vorbim – cu Adrian Sitaru, Adrian Silișteanu, Claudia Silișteanu – despre poveste, despre rolul meu, și m-am simțit, chiar dacă poate suna un pic într-un fel, da, m-am simțit ca într-o familie. E mișto rău să lucrezi cu bucurie. Și asta mi s-a întâmplat la „Fixeur“. Sper că sentimentele sunt reciproce. 🙂

Ce provocări aduce pentru tine, ca actor de teatru, un personaj de film?
Păi e o concentrare mult mai condensată. La teatru repeți câteva ore pe zi, și într-o lună jumate, două luni scoți premiera, după care spectacolul (în cazul fericit) crește. În majoritatea cazurilor, primul spectacol nu e nici pe departe cel mai bun. E într-adevăr magic, pentru că e prima întâlnire cu publicul, dar el se îmbogățeste pe măsură ce îl joci, și asta e una din frumusețile teatrului, descoperi mereu lucruri noi. La film, după perioada de pre-producție, repetiții – într-o lună filmezi 12 ore pe zi la o concentrare maximă – nu te întorci, ce e filmat așa rămâne (cu excepții care confirmă regula), deci totul e mult mai condensat și, la final, când filmările s-au terminat, e aproape dureros, ca o despărțire, pentru că ai fost tot timpul în acel proiect. Dar ca actorie, cred că nu e nici o diferență între personajele de film și cele de tearu.

Fixeur e un film cu un plot care te ține în priză, dar, în același timp, cu mai multe planuri care cred că te fac să-ți pui întrebări despre tine, despre lucruri pe care nu le conștientizai (…).

Cum a fost să lucrezi cu Mehdi Nebbou?
Excelent. Mi-a plăcut de el foarte mult încă de la probe. Are o energie foarte bună și era foarte preocupat de rol, de poveste, era foarte activ și asta a fost un mare plus. Și ne-am înțeles foarte bine și ca oameni, am râs, am vorbit, m-a mai sunat după filmări să mă întrebe ce mai fac și am vorbit vreo jumate de oră la telefon, iar am râs. 🙂

Citeşte şi:  Frank Dillane, actorul din „Fear the Walking Dead“: „Când eram mic, chiar nu îmi doream să devin actor“
Mehdi Nebbou și Tudor Aaron Istodor
Mehdi Nebbou și Tudor Aaron Istodor

Ca om din interiorul poveștii, care crezi că este categoria de public căreia i se adresează „Fixeur“?
Nu știu dacă este o categorie aparte sau un segment bine determinat. Dar e un film cu un plot care te ține în priză și, în același timp, cu mai multe planuri care cred că te fac să-ți pui întrebări despre tine, despre lucruri pe care nu le conștientizai, iar eu, dacă văd un film și după mă gândesc la el, mă simt câștigat.

Mi-a plăcut la Fanny Ardant că spune o poveste așa cum vrea ea să o spună, nu cum ar trebui, nu cum se face.

Tocmai a avut loc, la Paris, premiera filmului „Le divan de Stalin“, din a cărui distribuție faci parte. Cum a fost colaborarea cu Fanny Ardant?
E al treilea film al ei în care joc. Îi sunt recunoscător și mă bucur foarte mult că s-a gândit la mine pentru rolul ăsta. Am lucrat excelent la toate filmele și încă de la prima colaborare mi-a plăcut la nebunie că ea spune o poveste, așa cum vrea ea să o spună, nu cum ar trebui, nu cum se face. Vorbește despre lucruri care o interesează, care o costă, care i se par importante ei. E un om autentic. Și are o energie extraordinară. Mi-am dat seama că trebuie să iau această energie de la ea, când îmi dădea indicații. Nu să o copiez, ci să preiau energia asta și să o pun în personaj.

În ce proiect ești implicat în prezent?
Joc la Teatrul Evreiesc, la Godot, Național, Teatrul Mic, Teatrul de Artă.

Ai putea să-mi recomanzi 3 filme străine și 3 filme românești?
Străine: 
„Ma nuit chez Maud“  (r. Éric Rohmer), „L’amour l’après midi“ (r. Éric Rohmer), „Baisers Volés“ (r. François Truffaut);
Românești:
„Reconstituirea“ (r. Lucian Pintilie),  „Moromeții“ (r. Stere Gulea), „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte“ ( r. Sergiu Nicolaescu).

Citește și: 
„Fixeur“: în ce orașe va putea fi văzut, începând cu 27 ianuarie
Adrian Sitaru: „Fixeur se inspiră dintr-o întâmplare personală a lui Adrian Silișteanu, pe când lucra la AFP, în București“

Un comentariu pentru “Tudor Aaron Istodor: „E mișto rău să lucrezi cu bucurie“

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *