Filme, Recenzii filme

„Arrival“/„Primul contact“: cine va stăpâni limbajul, va stăpâni viitorul

Experta în lingvistică Louise Banks (Amy Adams) este solicitată de autoritățile americane pentru a descifra limbajul unor creaturi extraterestre, care tocmai și-au instalat navele în 12 locuri diferite ale lumii.

„Limbajul este esența civilizației… Sună frumos, dar nu este adevărat!“, îi spune Ian, ca un reproș, lui Louise, după ce a citit un pasaj din prefața cărții scrise de ea. „De ce nu este adevărat?“, îl întreabă Louise intrigată. „Pentru că știința este esența civilizației“, răspunde Ian, din perspectiva fizicianului sigur pe el. Schimbul de replici are loc într-un elicopter, în drum spre unul dintre cele 12 locuri din lume în care tocmai a aterizat un obiect straniu. Ian Donnelly, om de știință, și lingvista Louise Banks au fost solicitați de către armata americană pentru a obține de la creaturile ciudate care și-au instalat navele neanunțat pe Pământ, trei informații-cheie: Cine sunt?, Ce vor?, De unde vin?.

Limbajul și știința sunt conceptele de bază pe care se construiește filmul regizat de Denis Villeneuve. Mai potrivit ar fi fost comunicarea și știința, însă până la urmă actul limbajului tot un act de comunicare este. Cele două noțiuni sunt strâns legate în „Arrival“/„Primul contact“ și, prin extensie, și în istoria civilizațiilor. Cu cât știința a evoluat, cu atât limbajul a făcut un pas înainte. Ca să-i întoarcem replica lui Ian, amândouă sunt esențiale – și limbajul, și știința. Dar să nu ne pripim.

Comunicarea nu s-a aliniat dintotdeauna perfect evoluției științei. În „Her“, de exemplu, softul de care se îndrăgostește Theodore (Joaquin Phoenix) are un termen strict de garanție, un program prestabilit. Îl lasă baltă exact când își dorește să vorbească mai mult. Comunicarea, mediatizată de tehnologie, este fisurată, experiența nu are cum să fie totală. Pentru că actul vorbirii și al interrelaționării nu este doar un simplu schimb de cuvinte alcătuite din silabe, ci și o sumă de gesturi și emoții, de nevoia unei prezențe fizice.

Din acest motiv lingvistei Louise Banks nu îi este de ajuns să le arate creaturilor ciudate, în încercarea de a afla care este scopul vizitei lor, doar cartonașe pe care sunt scrise cu majuscule cuvinte elementare: HUMAN, WHAT, YOURS etc. Obținerea unui răspuns din partea lor implică un demers mult mai intim: trebuie să interacționeze fizic cu ei, să pună mâna pe ecranul care-i desparte, să li se prezinte ca să știe cine este. Din același motiv își va da jos și costumul care o protejează de posibilele contaminări din aer, pentru a fi văzută așa cum e, pentru a-i face să înțeleagă că un OM nu este un personaj îmbrăcat într-un costum de protecție. Da, pare un demers greoi într-un context presant – superiorii îi cer rezultate pe loc, lansează deja ipoteza unei amenințări iminente, iar unele țări pregătesc eliminarea vizitatorilor nepoftiți.

Citeşte şi:  Ce s-a mâncat, băut şi cum s-a iubit în filmele proiectate la Divan Film Festival 2017

Colonelul Weber (Forest Whitaker) este executantul perfect, stresant și stresat, cu un grad de pricepere limitat. Dacă Louise este profi în domeniul ei, de ce soluțiile întârzie să apară? De ce durează atât de mult? Scurta lecție de lingvistică pe care i-o „predă“ Louise, pe „înțelesul tuturor“, este o demonstrație a convingerii că, da, limbajul este esența civilizației. „Arrival“/„Primul contact“ devine o lecție mai amplă despre comunicare: între oameni și extratereștri, între oameni și oameni, între o națiune și altă națiune. Cuvântul devine arma principală, care distruge, dar care poate și repara.

„Lumea nu e destul de simplă pentru a fi exprimată în cuvinte“, spunea, pe de altă parte, Hayao Miyazaki în documentarul „Împărăția viselor și-a nebuniei“. Lumea este și devine din ce în ce mai complicată în filmul lui Denis Villeneuve pentru a fi exprimată în cuvinte, cu atât mai mult cu cât personajele din ea plutesc în ambiguitate: creaturile care au plasat navele în formă de scoici seamănă cu niște caracatițe, dar nu sunt caracatițe (deși semnele pe care le fac par colorate cu cerneală), sunetele pe care le scot seamănă cu niște cuvinte pronunțate misterios, dar nu sunt cuvinte, obiectele aterizate în cele 12 locuri diferite seamănă cu un fel de nave, dar nu sunt nave propriu-zise.

Ambiguă pare și Louise. Nu știm exact când visează, ce este trecut și ce prezent. Povestea deslușirii mesajelor se suprapune peste povestea personală. „Ciudat lucru este memoria“, enunță protagonista într-una din primele scene. Desenele colorate de extratereștri pe ecranul care îi desparte o obsedează până la a-i apărea în vis. Ca și când le-ar ști de undeva, dar nu își dă seama de unde să le ia. Ca și când ar exista în amintirile ei de-o veșnicie. În momentul în care va descifra ce vor să spună, va dobândi capacități rare. Va găsi sensul subtil din „Primul contact“. „Arma lor este limba și dacă le înveți limba, vei percepe timpul diferit“, concluzionează ea, ca un  rezumat al viitorului, al următorului pas în evoluția limbajului.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *