Interviuri

Radu Jude, despre „Inimi cicatrizate“: „Cred că este un film lejer, accesibil unui public larg“

„Inimi cicatrizate“, regizat de Radu Jude, intră în cinematografe pe 18 noiembrie. Ce anume din opera lui M. Blecher (autorul romanului omonim) l-a inspirat, care au fost reacțiile publicului festivalier, până acum, și ce este filmul, ca noțiune/concept, pentru Radu Jude? Răspunsurile regizorului, în interviul de mai jos:

Dinfilme.ro: „Inimi cicatrizate“ este o adaptare liberă după romanul omonim semnat de M. Blecher sau v-aţi inspirat şi din celelalte cărţi ale scriitorului?
Radu Jude: Am păstrat mare parte din structura narativă a romanului Inimi cicatrizate, la care am adăugat elemente din celelalte scrieri ale lui Blecher, din Scrisori, din biografia lui etc. A rezultat un fel de colaj, de fapt. Din Întîmplări… am păstrat cîteva texte care apar pe ecranul negru care întrerupe din cînd în cînd narațiunea filmului, din Corp transparent o poezie, din Vizuina luminată am păstrat două-trei scene, niște dialoguri… Nici nu mai știu exact. Oricum, așa cum am scris pe genericul de început, e vorba de o adaptare liberă, deci sunt foarte multe libertăți luate față de literatura lui Blecher.

Când i-aţi citit prima dată cărţile, vi le-aţi imaginat, în timpul lecturii, ca pe un film? Aţi intuit, de atunci, potenţialul lor de a se transforma într-un film?
A fost un proces lung. L-am descoperit pe M. Blecher prin liceu și l-am recitit acum vreo patru ani, cînd prietenul meu Dan Nicolaescu de la librăria „Anthony Frost“ mi-a dat ideea de a realiza acest film. Și, evident, această a doua lectură a fost făcută cu acest gînd. Dar abia când am citit și celelalte cărți ale lui Blecher, mi-am dat seama că aș putea face un film plecînd de la textele lui. În plus, lectura mea a fost una făcută din perspectiva prezentului, iar sfîrșitul anilor ’30 e o perioadă din istoria României care merită explorată, deși în film e doar atinsă în treacăt, folosită ca fundal pentru poveste, dar un fundal esențial. Astfel că acest film se poate rezuma și așa: Inimi cicatrizate de M. Blecher meets Anii ’30. Extrema dreaptă românească de Z. Ornea. Această juxtapunere m-a interesat foarte tare; nu știu dacă a fost motivul determinant, dar a fost cu siguranță unul din ele.

Cum v-aţi documentat pentru „Inimi cicatrizate“?
Am citit cît am putut de mult și l-am avut pe post de consultant pe doctorul Dinu Antonescu, nu doar un medic foarte bun, ci și o persoană deosebită. Îi mulțumesc încă o dată pentru sprijin.

Aţi putea compara filmul dvs. cu „Zbor deasupra unui cuib de cuci“?
Nu. Comparația ar putea fi făcută doar luînd în calcul elemente nesemnificative din ambele filme.

Citeşte şi:  „Ţara moartă“: lista completă a cinematografelor unde poate fi văzut

În textul scris, există multe referinţe cromatice şi detalii picturale. Le-aţi păstrat şi în film?
Nu.

Cum a fost primit până acum „Inimi cicatrizate“ de către publicul festivalier? Care au fost reacţiile?
Nu știu. Eu nu prea merg la festivaluri, iar dacă se întîmplă să merg, nu stau la proiecții. Iar dacă ne referim la cronicile de întîmpinare, ele au fost amestecate: unele pozitive, altele negative.

Blecher este un scriitor de „nişă“, puţin cunoscut. Filmul poate fi considerat la fel, unul de nişă?
Blecher e mai puțin cunoscut decît merită, e drept. Mai ales pentru că literatura lui nu e una dificilă, cred că are potențial de a fi un scriitor popular. Deci nu l-aș numi „de nișă“; cît despre film, habar n-am. Eu nu l-am gîndit ca pe un film „de nișă“, cred că este un film lejer, accesibil unui public larg.

Nu am văzut multe din filmele românești noi – sînt leneș și le văd pe DVD sau computer…

În „Lampa cu căciulă“, „Aferim“, „Toată lumea din familia noastră“ şi „Cea mai fericită fată din lume“, relaţia copilului cu tatăl este surprinsă sub forme diferite. Aţi „punctat“ şi în „Inimi cicatrizate“ relaţia lui Emanuel cu tatăl? Este relaţia cu tatăl o temă pe care vreţi să o redaţi în filmele dumneavoastră?
Relația personajului principal cu tatăl lui apare și în film, în cîteva scene. Sînt niște scene foarte bune, cred, mai ales datorită subtilității jocului lui Alexandru Dabija. Cît despre ultima întrebare, ea presupune că aș avea un fel de program care să acopere toate filmele pe care le-am făcut. Dar un asemenea program, din păcate, nu există; poate că unele teme se repetă, dar cauza este lipsa de talent și de viziune, nu e ceva programatic.

Ce este filmul, pentru dumneavoastră?
Notă:
răspunsul regizorului constă în clipul de mai jos (Gustav Deutsch, 1998 – „Film ist movement and time“)

Mi-aţi putea recomanda trei filme străine şi trei filme româneşti?
Nu știu, sînt multe…  Din ce am văzut recent ar fi It Felt Like a Kiss, de Adam Curtis, The Illinois Parables, de Deborah Stratman, Revue, de Serghei Loznitsa și Certain Women, de Kelly Reichardt. Nu am văzut multe din filmele românești noi – sînt leneș și le văd pe DVD sau computer… Mi-a plăcut Al doilea joc al lui Corneliu Porumboiu. Și Calul care mergea călare de Radu Afrim (cine vrea să îl vadă, să se ducă la spectacolul lui de la TNB, Între noi e totul bine).

Foto: PR

Inimi cicatrizate intră în cinematografe vineri, 18 noiembrie.

3 comentarii pentru “Radu Jude, despre „Inimi cicatrizate“: „Cred că este un film lejer, accesibil unui public larg“

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *