Filme

Dragostea în vremea Festivalului Les films de Cannes à Bucarest

Dacă dragoste nu e, nici film nu e. Cum au interpretat această temă regizori ca Jim Jarmusch, Pedro Almodóvar, Olivier Assayas, Jeff Nichols, Andrea Arnold şi Chan-wook Park în cele mai noi producţii ale lor?

O retrospectivă sentimentală a câtorva dintre filmele proiectate cu ocazia Festivalului Les films de Cannes à Bucarest. Dragostea pentru poezie, pentru fiice sau fraţi, prima iubire, dragostea pentru partenerul de viaţă sau dragostea pentru cărţi, oricare ar fi chipul ei, în Paterson, Julieta, Personal Shopper, Everyone Else, LovingAmerican Honey şi The  Handmaiden, gustăm din toate câte un pic.

Notă: Everyone Else a fost proiectat în afara competiţiei Filmelor de Cannes, este un film mai vechi, regizat de Maren Ade.


„Fără dragoste, ce rost mai are totul?“, spune retoric Everett (William Jackson Harper), din Paterson (r. Jim Jarmusch). Este actor, de ce i-am da crezare? Personajul trage uşa în urma lui şi pleacă. Regizorul a plasat un personaj-actor în micul bar din orăşelul Paterson pentru a teatraliza puţin realitatea, pe care ne-o prezintă, altfel, în alb şi negru – fără nuanţe, metafore, echivoc. La fel ca perdelele, fustele sau brioşele Laurei, iubita lui Paterson (numele protagonistului coincide cu numele locului), şi ele pictate în alb-negru.

În plus, Paterson nu despre dragostea pentru un om vorbeşte, ci despre dragostea pentru poezie. Paterson (Adam Driver), şofer de autobuz, este dezolant de simplu: micul lui dejun arată la fel, doar cinele variază, nu are telefon mobil, nu se plânge de nimic, ruta pe care o parcurge e aceeaşi, drumurile spre bar cu căţelul Marvin, neschimbate. Singurul lucru atipic la el este faptul că în pauzele de masă ori acasă, seara târziu, scrie poezii. „Avem destule chibrituri prin casă…“, sună primul vers, pe care îşi construieşte Jarmusch filmul, plecând de la un amănunt… dezolant de simplu din cotidian.

Replica „Fără dragoste, ce rost mai are totul?“ ar căpăta alt sens în Julieta, regizat de Pedro Almodóvar. Unul profund, în mod cert. Pe de altă parte, şi filmul lui Almodóvar are o poezie subtilă, acoperită însă de cea vizuală, exprimată cromatic intens – cadrele par picturi vivante, în fiecare interior se găseşte cel puţin un tablou. Intrarea în poveste are loc printr-o confesiune scrisă, Julieta Arcos compune un text prin care îi explică fiicei dispărute – Antía pleacă de acasă, imediat cum împlineşte 18 ani, sub pretextul unei călătorii spirituale – trecutul ei. „Absenţa ta îmi umple viaţa şi mi-o distruge“, i se adresează ea copilului dispărut brusc. Vrea explicaţii, le caută, încearcă astfel să se facă înţeleasă pentru a o readuce acasă pe Antía. Şi mai e ceva în Julieta lui Almodóvar: plecările par a fi  înscrise în codul genetic al familiei.

Cu Personal Shopper (r. Olivier Assayas) rămânem tot în interiorul unei familii, redusă la o soră şi un frate, şi trecem de la dragostea pentru fiică la dragostea pentru frate. Spre deosebire de Julieta, acum plecarea este definitivă: Lewis şi Maureen (Kristen Stewart) sunt gemeni şi amândoi suferă de o malformaţie cardiacă. Lewis moare (detaliu pe care îl aflăm pe parcurs), Maureen este bulversată şi aşteaptă un semn de la el. Este medium, la fel ca Lewis, prin urmare, aşteptările îi sunt cumva de înţeles; şi-au promis că primul plecat va da un semn din lumea de dincolo. Sora rămasă în viaţă nu este mulţumită de jobul ei, nici de ea, nici de nimic – îşi doreşte să fie altcineva, o incită teama, acceptă să intre într-un joc straniu, iniţiat pe telefon de un necunoscut. Din dragoste pentru fratele ei şi din disperarea de a găsi un răspuns concret, alunecă, de fapt, într-o fantomatică şi halucinantă căutare de sine.

„Dacă mă urăşti, trebuie să-mi arăţi asta, ca să ştiu ce să fac. Poate e nevoie să schimb ceva la mine!“, o învaţă Gitti pe nepoata ei, cât se poate de neconvenţional. După ce îi dă „pontul“, se aruncă în piscină şi se preface că s-a înecat. Aşa începe Everyone Else, al doilea lungmetraj regizat de Maren Ade, după The Forest for the Trees şi înainte de Toni ErdmannSă pună în scenă diverse situaţii, pentru a atrage atenţia şi, implicit, pentru a „desena“ ce vrea să spună, îi stă în fire lui Gitti. Şi cu iubitul ei, Chris, se comportă similar.

Citeşte şi:  Ce s-a mâncat, băut şi cum s-a iubit în filmele proiectate la Divan Film Festival 2017

Diferiţi ca temperamente, unicul lucru pe care îl au în comun este iubirea pentru celălalt, singura certitudine din cuplul lor. Dilema în Everyone Else este alta: Gitti vrea să-l schimbe pe Chris, iar Chris vrea să o schimbe pe Gitti. El este mai serios, mai meditativ, mai… arhitect, ea, mai copilăroasă, mai dezinhibată, mai… PR la o casă de discuri. Aceste discrepanţe de temperament devin acute când pleacă în vacanţă şi se întâlnesc cu un alt cuplu. Rămâne o întrebare în aer: dacă iubeşti un om, de ce nu îl iubeşti pe de-a-ntregul, cu tot cu defecte, de ce să îl transformi în ce îţi imaginezi tu că ar putea fi? Ca să te iubeşti, cu alte cuvinte, tot pe tine?

Richard, din Loving (r. Jeff Nichols), nu îşi pune această problemă – de ce să doreşti să schimbi ceva la persoana pe care o iubeşti. Mildred este o femeie de culoare, or în America anilor ’50, în partea de sud, să te căsătoreşti cu o persoană de culoare era interzis. O iubeşte pe Mildred aşa cum e şi nu înţelege de ce relaţia lor este împotriva firii. De ce i-ar deranja pe cei din jur. Construieşte case, fără a termina nici una, asemenea proceselor în care tot este chemat şi care nu îi rezolvă situaţia. Este şi închis din acest motiv, expulzat împreună cu Mildred din Virginia. Doar când primeşte ajutorul nesperat din partea Uniunii Drepturilor Civile, cărămizile încep să se prindă şi să dea o formă. Cazul Loving (Loving este şi numele de familie al lui Richard) a schimbat Constituţia Americii şi a bătut în cuie dreptul fundamental la căsătorie al cuplurilor interrasiale.

În jurul dragostei se ţese şi povestea din American Honey (r. Andrea Arnold). Un grup de tineri călătoresc cu un microbuz dintr-un oraş în altul pentru a vinde reviste, Star (Sasha Lane) este nou venită şi se îndrăgosteşte de Jake (Shia LaBeouf), „agentul puterii“ sau şeful de trib. Un love story curat, cu un aer adolescentin, datorat poate şi lipsei de experienţă în actorie a Sashei Lane, pe care Andrea Arnold a cules-o de pe o plajă, în timpul unei vacanţe de primăvară. De-aici şi prospeţimea interpretării.

Adolescentină pare şi Sook-Hee din The Handmaiden (r. Chan-wook Park), până în clipa în care este ispitită de Lady Hideko să îi arate cum se face dragostea. La Chan-wook Park, nimeni şi nimic nu este ce ni se arată, ca în Old Boy, unde puzzle-ul întâmplărilor se rezolvă printr-o neaşteptată răsturnare de situaţii. Să amăgească spectatorul este mica lui plăcere. Regizorul coreean este un adevărat păpuşar, îşi mânuieşte personajele după buna fantezie şi le molipseşte şi pe ele cu această „îndeletnicire“. Sook-Hee, Hideko, falsul conte Fujiwara au fost educaţi de mici să înşele. Fiecare este marioneta celuilalt în The Handmaiden (uitaţi-vă doar la posterul filmului!). Hideko este la mâna lui Sook-Hee, Sook-Hee, la mâna lui Hideko. Contele Fujiwara o controlează pe Sook-Hee şi este la rândul lui controlat de altcineva. Sadicul unchi Kouzuki, cu limbă neagră şi cu o iubire pătimaşă pentru cărţile vechi, rare, se foloseşte de nepoata Hideko, pentru a le citi poveşti licitatorilor şi pentru a înscena fragmente licenţioase. Dacă dragoste nu e, nici film nu e. Simplă sau complicată, permisă ori interzisă, oricare ar fi chipul ei, dragostea în Paterson, Julieta, Personal Shopper, Everyone Else, LovingAmerican Honey şi The  Handmaiden ne-a oferit din toate câte puţin, dar bun. 

Foto deschidere: scenă din Paterson, sursă: imdb.com

2 comentarii pentru “Dragostea în vremea Festivalului Les films de Cannes à Bucarest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *