Filme, Recenzii filme

„Sieranevada“, tărâmul vieții și al morții

Ca în legenda lui Tantal, personajele din Sieranevada par condamnate la o foame veșnică. 

Dacă Tantal a fost pus sub un copac cu fructe gustoase la care nu putea ajunge, pedepsit fiind pentru că a oferit zeilor trupul propriului copil, eroii din filmul lui Cristi Puiu au sub nas miros de sarmale aburinde, farfurii cu mere, pere și prăjituri învelite în folii transparente, pe care le văd, dar pe care nu le pot mânca.

De ce sunt „torturate“ și de ce se tot amână masa? Există un răspuns logic în film, preotul întârzie din cauza traficului și, fără slujba de pomenire, agapa nu poate începe. Însă, pe de altă parte, în Sieranevada, ce-i dai stomacului pare mai puțin important decât ce-i dai inimii, sufletului ori minții.

Până una alta, personajele au de mestecat frustrări și frici, în bucătărie ard țigări, nervi, fierb certuri, se coc tensiuni. Un festin anxios, al unei familii disfuncționale, în care masa nu este un moment de caldă reuniune, ci de ciocnire a unor trăiri ascuțite și reale, ca niște cioburi de oglindă în care se răsfrâng chiar spaimele spectatorului. Chiar propriile istorii.

„Sieranevada este povestea spectatorului“, declara regizorul într-un interviu. Sunt atinse toate vârstele umanității – avem un bebeluș, avem un copil, avem o studentă, avem tineri, adulți și oameni în vârstă. Râdem (mult și des), urâm, ne emoționăm, dar mai ales ascultăm povești. Povești cu oameni, despre oameni.

Eu fac cinema narativ pentru că poveștile fac parte din viața noastră. Creștem cu povești, suntem educați prin intermediul poveștilor și, iarăși, fel de fel de povești ne sunt povestite atunci când alegem și ne inițiem într-o profesie. Povestea e importantă, dar e mult mai important mecanismul a ceea ce ulterior se va numi o poveste. (Cristi Puiu, pentru The Chronicle)

Firul narativ – Lary (Mimi Brănescu), un medic trecut de 40 de ani, urmează să își petreacă ziua de sâmbătă însoțit de tânăra lui soție, Anca, în sânul familiei, reunite cu ocazia comemorării tatălui – se ramifică în zeci de mici „artere“. E ca o radiografie în care se văd doar puncte nevralgice.

Citeşte şi:  Filmul „The Square“ deschide Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest

Nușa (Dana Dogaru) îl jelește pe defunctul Emil, tanti Ofelia (Ana Ciontea) întoarce șuruburi de reproș în infidelul Tony (Sorin Medeleni), Anca (Cătălina Moga) îl cicălește pe Lary, Sebi (Marin Grigore) emite superior teorii conspirative, Cami (Ilona Brezoianu) e mereu pe poziție de atac.

Majoritatea sunt ca „picurați cu ceara“ și fiecare destin are în el potențialul unui film. Doar Sandra (Judith State) și Lary dau impresia că ar fi singurii raționali, înfipți în situația dată, deși nu sunt scutiți nici ei de „momentele lor“.

Faptul că a trebuit să plâng a fost un motiv important să accept sau să-mi doresc să joc în Sieranevada. Nu știam dacă pot să plâng într-un film, în sensul că e o limită pe care nu știam dacă puteam să o depășesc ca actor. (Mimi Brănescu, în timpul conferinței de presă de după avanpremieră)

Nebunia din apartamentul în care are loc cea mai mare parte din acțiune molipsește și strada. Sau invers, e totuna. Ambele sunt la fel de vii, de trepidante, de reale. Spații strâmte, intersecții înghesuite, aglomerație, portiere trântite, claxoane, nervi. În casă, uși care se deschid și închid nonstop, forfotă, toate colțurile sunt populate, vorbite. Întâlniri-cheie pe hol, supervizate de o cameră căreia nu-i scapă nimic.

Numai spiritul lui Emil, comemoratul, plutește nestingherit. Le râde în nas tuturor din pliurile unui costum prea mare, îi chinuie cu miros de sarmale și mămăligă aburindă, întârzie masa ca să întârzie moartea. Căci slujba de pomenire nu-i reamintește oare că nu mai e? Lui, atât de legat de viață după cum veți afla – infidel și mincinos -, iată posibilitatea unui nou film care se desprinde din Sieranevada.

Mi se pare că e singurul lucru pe care îl poți face… Să vorbești despre lucrurile care te dor, alea pe care le trăiești. (Cristi Puiu, despre film, în timpul conferinței de presă de după avanpremieră)

Notă film:

Foto: Mandragora 2016