Interviuri

Adrian Sitaru: „Fixeur se inspiră dintr-o întâmplare personală a lui Adrian Silișteanu, pe când lucra la AFP, în București“

„Fixeur“ este cel mai nou lungmetraj regizat de Adrian Sitaru, după recentul „Ilegitim“. Cum a devenit o realitate subiect de film, care sunt criteriile după care l-a ales pe Tudor Istodor să joace personajul principal şi ce face Adrian Sitaru când nu regizează, aflaţi direct de la el, din interviul de mai jos.


Dinfilme.ro: Dacă „Ilegitim“ a fost inspirat dintr-o „poveste reală, de undeva din Germania“, „Fixeur“ de unde se inspiră? Pleacă şi el de la un caz real?
Adrian Sitaru
: „Ilegitim“ nu s-a inspirat din povestea din Germania, acea poveste a fost una dintre multele studiate pe tema asta. Sursa de inspirație pentru „Ilegitim“ a fost piesa de teatru scrisă de Alina Grigore. „Fixeur“ se inspiră dintr-o întâmplare personală a lui Adrian Silișteanu, pe când lucra la AFP, în București. Se întâmpla înainte de a deveni Director de imagine, în toamna anului 2002, când a făcut la Sighetul Marmației un reportaj cu o echipă de jurnaliști francezi, cu ocazia primei repatrieri din Franța a unei minore, în urma unui acord semnat între România și Franța.

Subiectul prostituatelor minore intră sub incidenţa penalului. Te-ai consultat cu procurori sau cu poliţişti criminalişti pentru autenticitatea poveştii din film?
În primul rând scenariștii, Claudia și Adrian Silișteanu, au lucrat ca fixeuri pentru diverși jurnaliști, nu doar din Franța. Adrian a lucrat în cadrul AFP o perioadă considerabilă de timp. Sigur, au colaborat și discutat cu jurnaliști, dar și cu alți fixeuri ce au lucrat pe teme similare celei din film. Am căutat, mai întâi, reportajul făcut în 2002 și ne-am inspirat foarte mult din personajele reale. Tot atunci, o altă televiziune franceză a făcut un reportaj mult mai amplu, tot pe aceeași temă, și am reușit să îl găsim la Institut National de L’Audiovisuel din Paris. Anumite replici cheie din film provin chiar din acest reportaj. Cu doi ani în urmă, Adrian Silișteanu a acceptat propunerea unei jurnaliste din Franța și a fost pentru o săptămână fixeur, ceea ce i-a permis să își reîmprospăteze memoria în privința relațiilor dintre jurnaliști și colaboratorii lor locali, precum și a presiunilor și dificultăților cu care se confruntă aceștia pe teren. Cu polițiști și procurori criminaliști nu a fost nevoie să ne consultăm prea mult, dar am făcut-o pentru că ne trebuiau câteva informații exacte despre proceduri, informații mai degrabă tehnice, pentru a respecta realitatea, însă subiectul filmului este altul, mult mai apropiat de cum abordează jurnaliștii subiectul, pe asta ne-am focusat.

„Fixer“, în engleză, este și denumirea pentru substanța ce imprimă imaginea pe hârtia fotografică, o metaforă în cazul erei digitale, o metaforă potrivită și pentru film.

„Fixeur“, prin definiţie, trimite la ideea de pericol. Care este „pericolul“ din film asupra căruia vrei să atragi atenţia?
„Fixeur“ este denumirea în limba franceză pentru persoana, de obicei locală, care face aranjamente pentru echipe de jurnaliști din alte țări ce vin să realizeze reportaje în țara Fixeurului. Cuvântul are și o conotație mai generală, cu sens și negativ, de persoană care face aranjamente pentru alte persoane, îndeosebi în chestiuni ilicite. Am considerat că denumirea cuprinde toate aceste nuanțe. „Fixer“, în engleză, este și denumirea pentru substanța ce imprimă imaginea pe hârtia fotografică, o metaforă în cazul erei digitale, o metaforă potrivită și pentru film. Unul din pericolele oricărui Fixeur este, din punctul de vedere al filmului, cel de a abuza, cu cele mai bune intenții, în numele jurnalismului de calitate. Iar când devii abuzator în timp ce vrei să faci un reportaj despre alți abuzatori, cred că nu este deloc în regulă.

Citeşte şi:  Interviu cu Sorin Marin, regizorul filmului „Capace“

Ai avut şi alte variante de titlu?
A fost de la început acest titlu și, la un moment dat, voiam să-l schimbăm. Am hotărât că, deși nu este foarte clar pentru multă lume ce semnifică, este suficient de sonor și intrigant încât să înțelegi, instinctiv, despre ce este filmul.

Nu a fost dificil să filmaţi în 20 de locuri diferite din Bucureşti şi Bistriţa? În „Din dragoste cu cele mai bune intenţii“, „Domestic“ sau „Ilegitim“, de exemplu, personajele par mai ataşate de un singur loc.
A fost extrem de dificil nu din cauza numărului mare de locuri, ci a bugetului ce nu permitea prea multe zile de filmare, implicit greșeli, vreme capricioasă și multe alte riscuri posibile. Nu am fost prea relaxați din acest motiv.

Mă bucură mai ales recunoașterea din afara țării, asta înseamnă pentru mine că există o caracteristică universală a filmului și a poveștii, dar și un tip de cinema contemporan în felul în care este realizat filmul.

Un regizor spunea că îşi alege actorii după ce le studiază gesturile, reacţiile, comportamentul în viaţa reală şi nu prin prisma rolurilor din alte filme. Tu cum alegi actorii? Ce te-a convins că Tudor Istodor este potrivit pentru rolul lui Radu?
Așa este și la mine. A fost un casting îndelungat pentru rolul principal, cu multe posibilități, iar în final am considerat că Tudor Istodor îndeplinește, dincolo de talent, majoritatea datelor personajului. Pe partea franceză a fost mai ușor, Mehdi Nebbou detașându-se rapid dintre variantele propuse de directorul de casting din Franța.

Ai în portofoliu peste 70 de premii la Festivalurile internaţionale de film. Cât de importante sunt premiile pentru un regizor?
Este bine ca din timp în timp să-ți fie confirmat că ceea ce faci este în regulă. Altfel ar fi mai dificil să merg mai departe. Mă bucură mai ales recunoașterea din afara țării, asta înseamnă pentru mine că există o caracteristică universală a filmului și a poveștii, dar și un tip de cinema contemporan în felul în care este realizat filmul.

Ce faci când nu eşti regizor?
Citesc, biciclesc, mă văd cu prieteni la o bere.

Ai putea să-mi recomanzi 3 filme străine şi 3 filme româneşti?
M-aș limita la câte unul din fiecare categorie: „La mort de Louis XIV“, de Albert Serra, pe care l-am văzut de curând și „Sieranevada“, de Cristi Puiu, pe care încă nu l-am văzut. 🙂

Credit foto: Ionuț Dobre

5 comentarii pentru “Adrian Sitaru: „Fixeur se inspiră dintr-o întâmplare personală a lui Adrian Silișteanu, pe când lucra la AFP, în București“

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *