Filme, Recenzii filme

„War Dogs: tipii cu arme“, de la povestea reală, la film

Unde în altă parte decât în America ar fi putut să aibă loc una dintre cele mai tari lovituri din istorie? Iată premiza de la care pleacă „War Dogs: tipii cu arme“, inspirat dintr-o poveste incredibilă, dar adevărată. În roluri principale, Miles Teller (David Packouz) şi Jonah Hill (Efraim Diveroli).

Deşi nimeni nu i-ar fi crezut în stare, David Packouz şi Efraim Diveroli au devenit la doar douăzeci şi ceva de ani multimilionari. Cum? Prin trafic de arme. Numai că în momentul în care au atins culmile gloriei, bula de fericire s-a spart într-o manieră spectaculoasă.

Oamenii care iau decizii proaste par a fi preferaţii lui Todd Phillips. Fie că e vorba de câţiva tipi care vor să refacă o veche gaşcă, deşi au terminat de mult facultatea („Old School“/ „Vechea gaşcă“) sau de 4 prieteni care pun la cale o ghinionistă petrecere pentru burlaci („The Hangover“/ „Marea mahmureală“), întotdeauna consecinţele sunt amuzant de scandaloase.

Deciziile proaste sunt şi miezul poveștii din „War Dogs: tipii cu arme“. Condimentat cu ironie şi umor, chiar dacă pe alocuri forţat – râsul lui Diveroli pare mai degrabă isteric, decât funny – scenariul reface cursa nebună a lui David Packouz şi Efraim Diveroli după câştiguri fără eforturi. Dacă într-o primă fază, jobul este unul „curat“, fără contact direct cu armele, pe parcurs, lucrurile se complică. Dar, oricât de comică s-ar vrea aventura lor în Irak sau în cenuşia Albanie, spectatorul nu trebuie să uite nici o clipă: gloanţe, grenade, mitraliere, pistoale, orice-ar implica acest business, traficul de arme rămâne trafic de arme, iar miza este întotdeauna moartea şi niciodată viaţa.

„Întotdeauna am crezut că filmele au o profunzime mai aparte atunci când sunt inspirate din fapte reale. War Dogs: tipii cu arme este despre ascensiunea și declinul a doi tineri care aleargă după propria viziune a visului american, dar care devin prea lacomi. Iar lăcomia stă mereu în calea deciziilor bune“, a spus Todd Phillips. Bradley Cooper, care are o dublă poziţie, producător şi actor în film, completează: „Am vrut să arătăm cât de impresionabili devin oamenii atunci când li se oferă totul pe tavă, dar mai ales felul diferit în care fiecare tratează excesul“.

Nebunia a pornit în timpul administrației George W. Bush, perioadă în care contracte uriașe pentru aprovizionarea războaielor din Irak și Afganistan se acordau fără licitație unor conglomerate precum Halliburton, Raytheon și Lockheed Martin. Pe măsură ce criticile la adresa acestui nepotism evident și a speculanților au început se audă din ce în ce mai des, guvernul a decis să ofere aceleași șanse şi a creat FedBizOpps (Federal Business Opportunities), care a deschis tuturor porțile licitațiilor pentru contractele militare. Din păcate sau mai degrabă cum a fost de aşteptat, au existat suficiente chichițe care să le permită diverşilor oportunişti să profite de sistem.

Cazul David Packouz – Efraim Diveroli a fost relatat pe larg într-un articol publicat în „Rolling Stone“ în 2011, intitulat „Arms and the Dudes“ şi semnat de Guy Lawson. Packouz şi Diveroli sunt descrişi ca „doi tipi care trăiau într-o garsonieră din Miami Beach, neavând nimic altceva pe masă decât droguri, un laptop și un telefon mobil“. Textul a ajuns întâmplător în mâinile lui Mark Gordon, producător. „Eram în avion prima oară când l-am citit și nu-mi venea să cred că s-a putut întâmpla așa ceva. Totul parcă sugera că povestea trebuie transformată în film. Întotdeauna am observat că publicului îi place să vadă filme în care personajele înving sistemul, chiar dacă ulterior acestea își primesc pedepsele binemeritate, într-un fel sau altul. Dacă adaugi și faptul că cei doi păreau cei mai nepotriviți oameni pentru a da o asemenea lovitură, deja ai un material incredibil“.

Propunerea a ajuns la Todd Phillips. Sedus pe loc de idee, nu i-a mai rămas decât să găsească doi actori care să îi portretizeze perfect pe Packouz şi Diveroli. Miles Teller şi Jonah Hill au fost opţiunile cele mai potrivite. După ce au citit scenariul, amândoi s-au arătat la fel de intrigaţi de personajele lor: cum poţi profita de ocazia de a culege recompense mari fără să te gândeşti la consecinţe?

Şi iată că profită, păcălesc sistemul, riscă, au tupeu, mint. Totul în numele banului şi al câştigului imediat, detaliu pe care l-a confirmat şi regizorul, insistând că ei nu sunt neapărat pro război şi că nu e vorba despre cine se luptă şi de ce se luptă, că interesul lor e doar câtă marfă pot muta dintr-un loc în altul. „War Dogs: tipii cu arme nu este un documentar. Împreună cu Jason Smilovic şi Stephen Chin, coscenariştii, am modificat povestea, din punct de vedere dramatic şi umoristic“, a explicat el.

Pentru a rezona mai bine cu profilul şi aspiraţiile spectatorului de rând, au ales ca întâmplările să fie spuse din perspectiva lui David (Miles Teller). Este, pe de o parte, tipul obișnuit, care pășește într-o lume despre care nu știe nimic, asemenea publicului. Pe de altă parte, are o meserie din care câştigă cât să o ducă de pe o zi pe alta, află că va avea un copil, prin urmare, propunerea lui Efraim de a-i deveni partener de afaceri vine la momentul oportun. Plus tentaţia sumelor fabuloase cu care s-ar fi putut alege!

În afară de oamenii care iau decizii proaste, un alt topos tipic lui Tod Phillips sunt prieteniile dintre bărbaţi: „Când ai prieteni adevăraţi, se naşte şi o legătură indestructibilă, bazată pe o dragoste sinceră. O simți când îi urmărești pe băieții din Marea mahmureală sau din Vechea gaşcă. Am încercat să o redau şi în War Dogs: tipii cu arme, pentru că mi se pare un detaliu interesant“. Şi este interesant. Cu atât mai mult cu cât relaţia dintre David şi Efraim nu este lineară, va trece prin multe provocări, iar la final te vei întreba Ce este, de fapt, prietenia sau Cum poţi să menţii o relaţie cu un prieten când împarţi sute de milioane de dolari.

Două bilete la preț de unul, miercurea, la orice film, în cinematografele partenere Orange.

Pentru găsirea celui mai bun răspuns, nu rămâne decât să vizionaţi filmul. Mai aflaţi doar că veţi recunoaşte câteva peisaje autohtone – s-a filmat şi în România! – şi veţi vedea şi câţiva actori români. Printre ei, şi Gabriel Spahiu, care îl interpretează pe Enver, un personaj secundar, dar cu un rol esenţial în deznodământ.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *