Filme, Noutăți

„Inimi cicatrizate“, la Festivalul de film de la Locarno: ce spune presa străină

Lungmetrajul „Inimi cicatrizate“, proiectat în competiția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Locarno (3-13 august 2016) este răsfățat de critica de specialitate prezentă la evenimentul din Elveția.

Allan Hunter, de la Screen International, compară „Inimi cicatrizate“ cu „Aferim!“ și cu „Crash“, al lui David Cronenberg:

Regizorul <<Aferim!>>-ului, Radu Jude, deschide o fereastră înspre o cu totul altă perioadă din trecutul României în <<Inimi cicatrizate>>, o adaptare meticuloasă și lipsită de sentimentalism a unui roman de Max Blecher. Povestea unui tânăr ale cărui gânduri și sentimente stau în umbra morții abordează teme filozofice majore, precum semnificația și rostul existenței umane. În nuanțe precise și fără să se teamă să pară intelectualizant, filmul e străbătut de curenți emoționali care l-ar putea face chiar mai accesibil decât Aferim!.

 

Radu preferă cadrele statice, pe parcursul cărora evenimentele se desfășoară ca într-o ramă. Regia lui e concentrată și nonșalantă, dar povestea are destul umor și suficientă emoție încât filmul să se <<îmblânzească>>. Atunci când Emanuel este țintuit într-un corset de ghips, face dragoste cu Solange, al cărei picior e ținut în chingi, iar contorsiunile lor par să fie o scenă din adaptarea lui Cronenberg pentru Crash. Trupurile care se dezintegrează și care nu-i mai slujesc pe oameni în <<Inimi cicatrizate>> ar fi fost foarte la locul lor într-un film de Cronenberg.

Cotidianul francez Libération analizează într-o cheie poetică viața văzută prin spațiile pe care Emanuel le locuiește: de la pat, la sanatoriu, de la plajă, la oraș:

Filmul funcționează ca <<o mașinărie care reasamblează bucățile unei vieți>>. Mai întâi, orașul bolnavului care trebuie trimis departe, pentru a evita contagiunea. Apoi, sanatoriul și micro-societatea acestuia. În fine, patul în care Emanuel va fi țintuit într-un corset de ghips. Între aceste trei locuri devin posibile toate jocurile de reducere sau de dilatare a spațiului: sanatoriul și culorile acestuia, tărgile și păturile, cheiul și plaja, orașul și calea ferată. Dar, foarte repede, patul bolnavului devine centrul lumii și centrul filmului. Radu Jude vorbește înainte de toate despre sentimentul singurătății. Spiritul strălucit al lui Emanuel, impregnat de poezie, de cultură și de umor, nu te poate păcăli.

Site-ul de specialitate Cineuropa.org pune accentul pe interpretarea actorilor din rolurile principale și pe relația dintre ei:

Lucian Teodor Rus este foarte convingător în rolul lui Emanuel, iar tânărul actor își găsește o parteneră puternică în Ivana Mladenovic. Aceasta o interpretează pe Solange, o fostă pacientă a sanatoriului, îndeajuns de norocoasă încât să-și fi recăpătat complet mobilitatea, după ani de suferință. E ușor să presupui că pentru Emanuel ea reprezintă mai mult decât o tânără femeie modernă, atractivă și inteligentă. Ea e și un simbol al speranței, o dovadă că durerea îngrozitoare și că anii petrecuți într-o poziție nefirească pot avea efecte benefice. Contrastul dintre prezentul dureros și viitorul fericit este inima acestui film.

Ilinca Hărnuț și Lucian Teodor Rus
Ilinca Hărnuț și Lucian Teodor Rus

Citește aici mai multe detalii despre film!

Citeşte şi:  „Suburbicon“ te fierbe la foc mic cu Julianne Moore și Matt Damon în rolul unor psihopați

Foto: PR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *