Filme, Recenzii filme

„Alice în Ţara Oglinzilor“: mai aproape de Michael Ende decât de Lewis Carroll

Filmul regizat de James Bobin pare a avea mai multe puncte în comun cu Momo, romanul semnat de Michael Ende (autorul celebrei Poveşti fără sfârşit), decât cu textul scris de Lewis Carroll, Alice în Ţara din Oglindă.

Deşi Alice în Ţara Oglinzilor are ca sursă de inspiraţie cartea lui Carroll, există asemănări deloc neglijabile şi cu un alt roman, Momo, semnat de Michael Ende şi publicat în 1973. Iată, mai jos, rezumatele celor două volume şi sinopsisul filmului.

Momo, Michael Ende (1973)
Momo este o fetiţă care locuieşte într-un amfiteatru părăsit, la marginea unui oraş. Este înconjurată de mulţi prieteni şi toţi iubesc la ea faptul că ştie să asculte. Beppo măturătorul şi Gigi ghidul – un povestaş autentic – îi sunt cei mai apropiaţi. Într-o zi, nu se ştie cum şi când exact, domnii cenuşii, membri ai unei societăţi fantomatice, încep să le fure timpul oamenilor. Momo pleacă într-o călătorie fantastică şi ajunge la Maestrul Ora, iar când se întoarce nu mai găseşte pe nimeni în vechiul amfiteatru. Pentru a-şi recupera prietenii, trebuie să le recâştige timpul. Iar singurul care o poate ajuta este însuşi Maestrul Ora.

Alice în Ţara din Oglindă, Lewis Carroll (1871)
Eroina de şapte ani trece prin oglinda de sufragerie şi iese din realitate, lăsând deschisă fanta spre un ţinut miraculos. Lumea din Oglindă ne întâmpină cu-o suită de personaje curioase şi amuzante, care se deplasează dintr-un loc în altul ca-ntr-o uriaşă partidă de şah. Dar orice ţinut de poveste are o singură regină, aşa că, până la finalul jocului, Alice trebuie să treacă o serie de probe şi să găsească o cale de a le învinge pe Regina Albă şi pe Regina Neagră şi de a se întoarce acasă. Găsiţi cartea aici.

Alice în Ţara Oglinzilor, filmul (r. James Bobin, 2016)
Alice se reîntoarce în lumea bizară din Underland și călătorește înapoi în timp pentru a-l salva pe Pălărierul Nebun (Johnny Depp). În scenă intră şi Iepurele Alb (Michael Sheen), Absolem (Alan Rickman), Pisica de Cheshire (Stephen Fry) şi Mirana (Anne Hathaway), dar şi un personaj aparte, Timpul însuşi (Sacha Baron Cohen), jumătate om, jumătate ceas. Călătoria fantastică îi va desluşi cauza reală a tristeţii Pălărierului Nebun şi îi explica răutatea Reginei Roşii.


Momo vs Alice în Ţara Oglinzilor: 8 asemănări

Efectul Alice şi efectul Momo asupra prietenilor, acelaşi
Odată întoarsă printre prieteni, în Underland, după ce trece prin oglinda fermecată, Alice este primită cu bucurie şi surpriză. Iubită este şi Momo printre amicii ei, iar când au o problemă pe care nu ştiu cum s-o rezolve îşi spun unul altuia: „Du-te la Momo!“. Alice este, de asemenea, singura care ar putea vindeca deprimarea Pălărierului Nebun.

Citeşte şi:  „Suburbicon“ te fierbe la foc mic cu Julianne Moore și Matt Damon în rolul unor psihopați

Efectul lipsei de timp asupra personajelor, similar şi el
Dacă eroii din Momo devin trişti, abătuţi şi din ce în ce mai singuri după ce li se fură timpul, Pălărierul experimentează aceleaşi stări. Cu cât clipele i se scurg, iar Alice întârzie mai mult în călătoria ei în trecut, cu atât sfârşitul lui este mai sigur.

Ambele protagoniste dispar pentru o perioadă din lumea reală
Atât Alice, cât şi Momo pleacă din realitate într-un univers miraculos, ghidate de creaturi fantastice. Pe de o parte fluturele Absolem, pe de alta ţestoasa Casiopeea. În plus, oglinda fermecată apare şi în romanul scriitorului neamţ – este un obiect în poveştile inventate de Gigi ghidul, prin care Momo vede reflectat întreg universul. O altă similaritate: Alice se întoarce în Underland după 1 an, iar Momo poposeşte în oraşul alb tot 1 an.

Sosirea pe tărâmul Timpului are loc pe dos
„Ai grijă cum calci“, este avertizată Alice înainte de a se întoarce în timp pentru a dezlega misterul Pălărierului. Deschide o uşă şi cade în gol, iar efectul de vrajă crește. Momo, la rândul ei, odată ce păşeşte în oraşul alb, locuit de Maestrul Ora, merge, gândeşte, respiră şi trăieşte de-a-ndărătelea. Pe dos, amețitor. Tot ca într-o vrajă.

Ora ceaiului şi ora ciocolatei calde
În inima pădurii cu ceasuri din oraşul alb, se află o masă cu farfurii, ceşcuţe, tacâmuri din aur, franzele rumene şi crocante, miere şi ciocolată lichidă. La fel ca masa Pălărierului din Alice în Ţara Oglinzilor, opulentă ca înfăţişare, irezistibilă ca sugestii gustative.

Referinţele la noţiunea „timp“ sunt la fel de bogate
Orologii, clepsidre, secunde, minute, ore, ceasuri muzicale, secunde, minute, ticăituri – şi în volumul lui Michael Ende, şi în lungmetrajul regizat de James Bobin există o vastă arie semantică în jurul conceptului. Există chiar şi un stăpân peste toate acestea: Maestrul Ora şi, respectiv, Timpul (Sacha Baron Cohen).

Dorinţa de a deţine monopol asupra timpului, o altă idee comună
Ambiţia Reginei Roşii (Helena Bonham Carter) este să stăpânească trecutul, prezentul şi viitorul, iar al cenuşiilor din Momo să fure orele, minutele şi secundele oamenilor, „mai mult, tot mai mult, căci şi noi suntem tot mai mulţi“, spune agentul BLW/553/c.

Morala, emoţionantă în ambele creaţii
Timpul adevărat nu se măsoară cu ceasul. Se măsoară, dar mai ales se simte cu inima, aflăm de la Michael Ende. Să faci bine celuilalt, să dăruieşti, să spui un „Îmi pare rău“ când nu e prea târziu sunt mesajele pe care ni le transmit scenariştii şi, implicit, regizorul James Bobin.

Notă film:

Foto: Forum Film România

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *