Filme, Recenzii filme

„Minte-mă frumos în Centrul Vechi“, cronica

Lejer, de weekend. Cu glumițe la zi, situații la zi, m-am distrat la „Minte-mă frumos în Centrul Vechi“. Să ne distrăm cu toții vizionându-l – asta a fost și intenția echipei, de la regizor și scenarist, până la actori.

Sunt două lucruri pe care filmul le are în comun cu partea I, cuplul Toni (Marius Damian) – Oana (Antoaneta Zaharia) și referințele la Centrul Vechi. Centrul Vechi devine mai febril și mai viu în partea a doua. Văzut de sus, de jos, dinăuntrul clădirilor ori de-afară, de pe terase, ziua sau noaptea, este el însuși un personaj în poveste.

Povestea, și ea, mult mai densă. Nu e Birdman, dar seamănă mult, ca scenariu, cu Birdman. Avem o piesă de teatru în film, avem conflicte între actori, viața din culise, avem chiar și o cronicăreasă de teatru, Asaftei (Coca Bloos), o bloggeriță în etate. Avem și un portret clar al actorului și al condiției lui, al actorului din România care, ca să supraviețuiască, trebuie să facă și pe statuia vivantă, și pe one man show’u, și pe hackeru’.

Personajele, majoritatea, caută succesul. În viață, la păcănele sau pe scenă. Și dacă nu îl găsesc, îl improvizează. Unul dintre ele spune la un moment dat: „Improvizația! Asta numesc eu succes de public!“. Parafrazând spusa, așa se face că femeile trec ușor de la un bărbat la altul, bărbații de la o femeie la alta, doar Toni și Oana se mulțumesc doar cu ei doi. Deși se simte și-ntre ei o oarecare „patină a timpului“.

Revenind la poveste, firul narativ principal se despică în două: pe de o parte, 4 actori și un regizor sunt în căutarea formulei reușitei de public, repetând în Teatrul de pe Lipscani un text de secol XVIII, iar pe de altă parte, doi oameni care se iubesc, Dora (Nicoleta Hâncu) și Doru (Pavel Ulici) sunt în căutarea lor înșiși. Sunt îndrăgostiți unul de altul, o știu, dar nu-i de-ajuns – iată un posibil scenariu de secol XXI, în care elementul comunicare dă bătăi de cap multor cupluri.

În încheiere, nu vă așteptați la o comedie romantică în stilul lui Woody Allen și nici la un Birdman românesc. Elementele parodice, umorul up-to-date (există o replică amuzantă care face trimitere la mult dezbătuta lege a fumatului), chipurile noi și multe (am scris mai jos, motivația scenaristului în privința alegerilor actorilor) care dau viață personajelor sunt punctele forte care, da, m-au distrat, m-au binedispus și m-au motivat să dau ștafeta recomandărilor mai departe.

Notă film:
Citeşte şi:  HipTrip Travel Film Festival 2017: 15 titluri de neratat


Conferința de presă: 5 lucruri din backstage-ul filmului

  1. Cadrele cu Centrul Vechi, de sus, au fost realizate cu ajutorul unei drone.
  2. Filmările au început pe 23 septembrie 2015 și au durat 15 zile.
  3. Bloggerița de film, Asaftei (Coca Bloos), este inspirată dintr-un personaj real. „Față de scenariul inițial, numele criticei de teatru s-a schimbat, altfel nu ar mai fi jucat Coca Bloos. Mi-a fost frică să-i dau numele că nu mai juca Coca Bloos“, a spus, zâmbind, Adrian Lustig (scenarist).
  4. Piesa de teatru din film se numește Jocul dragostei și al întâmplării și este scrisă de Marivaux. Motivele alegerii au fost două: 1. s-a potrivit cu filmul, ca mesaj; 2. a fost mai avantajos financiar. Adrian Lustig a spus: „Pentru că scenariul cu care am câștigat la CNC se petrecea la mare, cu filmări subacvatice, dar trebuia făcut cu banii lui Media Pro, iar ăsta a fost pe banii mei, prin urmare teatrul era cel mai bun loc în care se putea filma, iar piesa lui Marivax s-a potrivit mănușă“.
  5. Povestea a fost scrisă, inițial, pentru 32 de roluri, dar după casting numărul rolurilor a ajuns la 37.
    „Rolurile erau 32 la început, dar după casting s-a ajuns la 37 pentru că actorii au fost așa de buni, încât efectiv mi-ar fi părut rău să nu joace în film. (…) E nedrept ca în toate filmele românești să joace cam aceiași actori, care nu mai sunt atât de tineri, iar actori în jur de 30 de ani, care pe scenă sunt excepționali, să nu aibă șansa să joace într-un film“, a completat scenaristul producției.

4 comentarii pentru “„Minte-mă frumos în Centrul Vechi“, cronica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *