Filme, Recenzii filme

„Dincolo de calea ferată“: o noapte mai lungă decât veacul

Un bărbat și o femeie încearcă să repare o relație fisurată de trecerea timpului și de lipsa comunicării. El a fost plecat în Italia, la muncă, ea a rămas acasă, cu copilul. Un scenariu des întâlnit în România zilelor noastre.

Ce se află dincolo de calea ferată? – te-ai putea întreba imediat cum auzi titlul ultimului film regizat de Cătălin Mitulescu. Posibilitatea unei povești în titlul însuși este deja o marcă de stil a regizorului. Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, 17 minute întârziereLoverboyBucurești-Wien, ora 8:15 – iată și alte exemple.

De stilul Mitulescu ține și călătoria. De cele mai multe ori, de scurtă durată. Personajele lui sunt într-un mers continuu: cu trenul, cu mașina, cu barca, scuterul, bicicleta, taxiul. Sau pe jos. Și fac, mai ales, popasuri. Iar dincolo de calea ferată, ca să răspundem la întrebare, se află în primul rând un popas în viața a doi oameni.

Radu (Alexandru Potocean) stă temporar aici, locuința este o improvizație, construcția nu este finalizată. La fel ca și adăpostul lui Luca, din Loverboy. Neterminată și într-o stare de provizorat este și relația lui cu Monica (Ada Condeescu), la care se întoarce după un an de muncă și pe care o găsește schimbată complet. Casa lor de dincolo de calea ferată nu are cum să fie altceva decât un popas pentru că nu e un loc în care se stabilesc definitiv.

Ca o excepție de la regulă, călătoria durează, de data aceasta, mai mult și este de două feluri. Pentru a-și vedea soția, Radu trebuie să vină din Italia, adică de la fix 1862 km. Iar ca să o (re)găsească, e nevoie să se aventureze într-o noapte mai lungă decât veacul.

Astfel începe aventura, urmărirea, vânătoarea în noaptea cea lungă, stranie cu nunta în care sunt aruncate personajele și în care apar alte personaje, și ele într-o continuă adulmecare. De la încăperi cu aer în care plutesc feromoni și miros de cafea la nisip, până la cortul în care nuntașii caută ceartă, fiecare vânează pe altcineva.

Dar nici o orchestră din lume și nici o gălăgie nu pot acoperi fuga dintre cei doi soți. La un moment dat, dispare și orchestra, muzica se improvizează – iată, revine provizoratul – pentru a se contura și mai bine adevăratul miez al poveștii: un bărbat și o femeie încearcă să repare o relație fisurată de trecerea timpului și de lipsa comunicării. Și dacă o să uităm vreo clipă mesajul filmului, huruitul trenului ni-l va reaminti de fiecare dată. E ca un semnal de alarmă pe care regizorul îl trage în momentele cheie din poveste.

LG Days cu reduceri de până la 100 € la telefoane. Oferte speciale de la Orange.

Notă film:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *