Filme, Recenzii filme

„Atac de Ziua Națională“. Ce vrea să spună regizorul

Ultimul film al lui James Watkins detonează adevăruri deranjante: dacă în spatele atacurilor teroriste nu se află cine credem noi că se află?

Idris Elba a ieșit din pielea lui Shere Khan (Cartea Junglei) – Jon Favreau a negociat serios cu el pentru a obține tonul potrivit pentru personaj! – și s-a camuflat în agent CIA. Briar este numele personajului pe care actorul îl joacă în Atac de Ziua Națională/ Bastille Day, regizat de James Watkins. Rolul i se potrivește – Nu te uiți la tine cum arăți?, îi spune Michael Mason (Richard Madden) – la fel de bine ca Heimdall din Thor: Întunericul sau Chief Bogo din Zootropolis.

Deci Briar este tipul puternic, forțos. Exact cum nu e Michael, hoțul de buzunare, căruia puterea fizică nu i-ar fi de mare folos în „jobul“ pe care-l are. Dar este abil și are școala vieții, vorba lui Briar. Iar școala asta a vieții îl aruncă într-o poveste pe care nu o va putea controla în nici un fel. Fură o geantă, în ea se află explozibil, el nu știe, geanta sare în aer, mor oameni. Michael, deși inocent, devine ținta CIA-ului. Să-i spunem diversiunea de care s-a folosit scenaristul pentru a distrage atenția spectatorului.

Sub această diversiune, se ascund două idei: 1. prietenia dintre un negru și un alb și 2. jocurile de culise din spatele Poliției Franceze (a autorității, în general). Briar îl urmărește pe Michael, pentru că are de vânat un terorist. Pe parcurs își dă seama că poate deveni un atu al său pentru a descoperi o conspirație masivă. Prietenia dintre un negru și un alb, care începe pe picior greșit, este un subiect care s-a mai speculat în cinema. Cel mai apropiat exemplu este The Defiant One/Lanțul (1958): doi deținuți – unul de culoare și unul alb – evadează împreună și sunt legați de același lanț. Lucrurile în Atac de Ziua Națională nu sunt chiar atât de profunde ca în Lanțul, dar asemănări există.

Citeşte şi:  Scurtmetrajul românesc „Doamna Ghica“ merge în Mexic!

Referitor la punctul 2, jocurile de culise, sâmburele conspirativ există încă din intenția cu care a fost scris scenariul. Andrew Baldwin pare să-și fi compus textul sub comanda clară de a sublinia un mesaj clar. „Franța nu cedează în fața amenințărilor“, spune un personaj, amenințările venind, firește, doar din partea musulmanilor (geanta care explodează este aruncată în Paris). Dar asta este altă diversiune. James Watkins se încăpățânează să-i arate spectatorului adevărul (chiar dacă speculat) din spatele gesturilor cu care autoritățile măgulesc și emoționează mulțimea în situații tensionate. Totul împachetat într-o înșiruire de imagini și replici alerte, la fel de grăbite și imprevizibile ca fuga lui Briar și a lui Michael pe acoperișurile clădirilor din Île-de-France.

Notă film:

Filmul este distribuit de RoImage 2000.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *