Filme, Interviuri

Interviu cu Alina Grigore, actrița din „Ilegitim“: „Ne-am inspirat dintr-o poveste reală, de undeva din Germania“

Linia originală a scenariului avea altă direcție, între Sasha (Alina Grigore) și Romeo (Robi Urs), frați gemeni, relația era alta. La fel și în cazul lui Cosma (Bogdan Albulescu) și a Gildei (Cristina Olteanu). Lucrurile s-au transformat pe parcurs pentru că Ilegitim nu a fost nici gândit, nici creat după o machetă prestabilită.


Sasha, Romeo, Cosma și Gilda sunt frați și locuiesc împreună cu tatăl lor, Victor Anghelescu (Adrian Titieni), medic ginecolog. Scena cu care se deschide filmul este și cea care desenează profilul familiei Anghelescu – se intuiește deja trăirea tabu dintre Sasha și Romeo, se exprimă clar furia lui Cosma împotriva tatălui și obediența Gildei.

Toți copiii din familia Anghelescu, mai puțin Gilda, își judecă tatăl, chiar dacă nu sunt ei cei mai potriviți să o facă. Tentația e mare, cine spune că nu, Victor Anghelescu „raporta“ pe vremea lui Ceaușescu situațiile de avort, iar Sasha, Romeo și Cosma află acest detaliu întâmplător. De-aici și revolta lor, alimentată, pe de altă parte, de propriile frustrări.

Alina GrigoreAlina Grigore a spus în timpul conferinței de presă, de la finalul vizionării, că prin Ilegitim „ar trebui să ne setăm de la zero toate principiile și valorile, să vedem exact unde ne plasăm de fapt atunci când vrem să judecăm ceva“. Ispita de a judeca este intensă, veți cădea în ea cel puțin o dată în timp și după ce veți vedea filmul.  Ispita mea a fost să aflu dacă nu s-a profitat de tandemul incest-avort pentru a șoca, pentru a atrage atenția și, implicit, succesul. Am vorbit cu Alina Grigore despre acest subiect și iată ce-am aflat:

În afară de faptul că o interpretezi pe Sasha în film, ești și scenaristă, nu?
Alina Grigore:
 De fapt, nici unul dintre noi nu a scris scenariul, doar că eu și Adrian Sitaru am lucrat mai mult la personaje și la a găsi situații.

Ați mizat de la bun început pe tandemul incest-avort? A fost ca un fel de formulă care ar putea garanta succesul, ținând cont că o temă care șochează poate atrage atenția?
Nu, inițial am avut trei povești foarte diferite, iar una dintre ele nu era de fapt despre incest, ci despre doi copii care se simțeau părăsiți de tată. Ideea incestului a apărut cam cu trei luni înainte de filmare, însă cu doi ani mai devreme aveam în minte altceva: doi copii care nu aveau o relație confortabilă cu tatăl lor. Și, plecând din acest punct, trebuia să vedem unde se duce povestea. Frații, de exemplu, aveau probleme de violență în școală, ea cu drogurile, el cu alcoolul, deci linia originală era în cu totul altă zonă.

Erau tot gemeni?
Da, erau tot gemeni.

Și Cozma? Care era povestea lui?
Cozma se simțea ratat din punctul de vedere al educației, simțea că nu a făcut ce i-a plăcut. Deci au fost alte povești și nimeni nu a urmărit vreun succes. 🙂 Eu, una, de exemplu, am realizat la un moment dat că personajul nu simte acest incest cum îl simt cei din afară, ci ca pe ceva aproape normal și, din cauza acestui conflict, are probleme reale de relaționare. Iar obsesia ei și, implicit, a mea, din timpul filmărilor, a fost de ce tata nu e acolode ce eu sunt discriminatăde ce altul e mai iubit. Pentru Sasha incestul era o zonă normală, chiar dacă în sufletul ei știa că nu e ok ce face.

Citeşte şi:  „Ţara moartă“: lista completă a cinematografelor unde poate fi văzut

Ați avut ca inspirație un caz real?
Da, există o poveste reală, de undeva din Germania, din care ne-am inspirat. Pentru că de-a lungul timpului relațiile familiale s-au sudat foarte tare, ne-am gândit să o luăm în direcția asta. Dar, la început, nu a existat ideea de a fi ceva între gemeni. Ne-am gândit, la un moment dat, că acest aspect se poate dezvolta în cazul oricărui alt personaj.


Ilegitim: conferința de presă. Detalii din culisele filmului

La avanpremiera filmului Ilegitim pentru presă, au fost prezenți regizorul Adrian Sitaru, actorii Alina Grigore, Robi Urs, Adrian Titieni şi Adrian Silișteanu, directorul de imagine. Am selectat o parte din răspunsurile regizorului, referitoare la scenariu, montaj și actori. Puteți vedea aici înregistrarea integrală a conferinței.

 1. Nu a existat un scenariu în sensul clasic al cuvântului.
Adrian Sitaru:
 „Nu a existat un scenariu cu replici, ca să zic aşa. Am avut un fel de red line în capul meu, pe care să-l urmăresc, după care să mă organizez. Încercam să înţeleg cum merg mai departe în funcţie de ce filmam şi de ce se întâmpla în ziua respectivă în timpul fimărilor.“

2. Protagoniștii au stat 24 din 24 în aceeași casă.
Adrian Sitaru: 
„Pentru ei a fost foarte important să nu iasă în timpul ăsta din personaje, să joace cât mai autentic, să vină cu propriile principii/ valori în poveste. Nu am stat cu echipa mea, mi-aş fi dorit şi, dacă aş fi avut bani, mi-aș fi propus să am măcar un operator și un sunetist care să rămână tot timpul cu ei. Actorii îşi continuau viața în personaje şi după ce terminau de filmat şi ştiu de la ei că s-au întâmplat lucruri foarte mişto, care ar fi fost foarte bine dacă le aveam imprimate (…) Ca într-un documentar, ăsta a fost scopul filmului, un fel de hibrid între documentar observaţional şi ficţiune.“

3. Nu a fost reluată/repetată nici o secvență.
Adrian Sitaru:
„Am tras câte o dublă pentru fiecare secvență, pe acelaşi principiu că în viaţa reală şi într-un documentar observaţional nu avem şansa unor două duble, iar asta face ca viaţa să bată filmul. Au exista niște scene reluate, din motive tehnice, dar la a doua dublă se vedea deja diferența de joc, era altceva, era artificial. Autenticitatea a fost primul lucru.

4. S-au filmat 12 zile și s-au strâns 10 ore de material.
Adrian Sitaru: „În 12 zile de filmare, am strâns 10 ore de material pe care i l-am dat editorului Mircea Olteanu. I-am spus să se uite la el ca la un material de documentar. A venit apoi cu o versiune de 3 ore și ceva, versiune de la care am început să lucrăm împreună. Erau, inițial, mai multe povești secundare, dar povestea gemenilor le-a eclipsat pe toate.

5. Ultima scenă din film este una dintre cele mai regizate.
Întrebat de ce sunt îmbrăcate personajele în negru în ultima scenă din film, Adrian Sitaru a spus că a încercat să creeze prin această secvență un univers paralel, un contrast cu orice s-a mai văzut în film. Pe de altă parte, a existat și o motivație religioasă, personajele comemorau parastasul mamei. „Am vrut să fie și un fel de contrast cu orice s-a mai văzut în film, a fost cea mai regizată scenă cumva.“