Filme, Recenzii filme

„The Revenant: Legenda lui Hugh Glass“, un film de familie, da

Dacă ia sau nu ia Leonardo DiCaprio Oscarul, puţin contează. Nu cred că ăsta este motivul pentru care a acceptat oferta lui Iñárritu, perspectiva câştigării unui premiu important. Şi nici că Iñárritu l-a lăsat să facă ce-a vrut el. Totul se petrece aici cu un sens, o să vedeţi. 

Spunea Iñárritu, într-un interviu, că şi-a dedicat toate filmele familiei sale şi că toate producţiile sunt, dincolo de implicaţiile politice şi sociale, poveşti de familie. Nu ştiam că are un băiat mort, am aflat de curând – Iubiri şi câini, bunăoară, este dedicat copilului pierdut. S-ar putea ca nici Revenant: Legenda lui Hugh Glass să nu fie străin de subiect. Hugh Glass (Leonardo DiCaprio) caută răzbunare pentru că i s-a ucis fiul, căpetenia indienilor scalpează tot ce îi cade în mână, pentru că i s-a răpit fiica de către albi, iar Fitzgerald (Tom Hardy) îl abandonează pe Glass, după ce e atacat de un grizzly, pentru că vrea să-şi ia nişte bani, dar şi pentru că vrea să ajungă mai repede acasă ca să-şi vadă copiii.

În numele copiilor (şi a familiei!), iată, se fac lucruri morale şi imorale. On est tous des sauvages, n’est-ce pas? 🙂 Este update-ul pe care regizorul îl aduce scenariului real, care a stat la baza peliculei şi care l-a inspirat în ’71 şi pe Richard C. Sarafian, cel care a semnat The Man in the Wilderness, prima ecranizare după adevărata întâmplare. Instinctul de apărare a familiei, a ceea ce îi mai rămăsese din ea lui Hugh Glass, este şi principalul motiv care-l trezeşte practic din morţi. El nu vrea să-l pedepsească pe Fitzgerald, deoarece l-a lăsat singur, rănit şi îngropat de viu, într-o pădure bântuită de indieni, ci pentru că i-a luat ce avea mai sfânt, copilul.

Cât despre Leonardo DiCaprio şi felul în care îşi joacă rolul, părerile sunt împărţite – unii i-au apreciat interpretarea, alţii au găsit-o prea încrâncenată. Îmi vine să fac un exerciţiu de imaginaţie, să mă pun un pic în pielea actorului, deşi e-aproape imposibil din fotoliul moale şi cald în care stau acum şi scriu. Deci: îmbracă-te cu cârpe şi piei de animale, intră într-o apă îngheţată şi prinde un peşte cu o ţepuşă din lemn, muşcă din el, ieşi din apă şi fă un foc mic, din cremene, dezbracă-te la pielea goală şi intră în carcasa unui animal ca să te încălzeşti. A, nu uita că eşti într-un film şi că, de fapt, ai un personaj de interpretat.

Citeşte şi:  Ce s-a mâncat, băut şi cum s-a iubit în filmele proiectate la Divan Film Festival 2017

Nici o vrajă, totul este pe bune, la litera realităţii. S-a filmat în frig, pe ger, brumă, ceaţă, printre sloiuri de gheaţă. Vraja vine din altă parte – din muzică, unghiuri şi cadre, din make-up şi greşelile păstrate intenţionat (cum ar fi camera aburită din cauza respiraţiei lui DiCaprio), din vocile de fundal care se-aud în şoaptă, bântuitoare ca nişte spirite, din perspectiva nesfârşită şi infinită asupra pădurii. Iar dacă pare prea dramatizată reprezentaţia lui DiCaprio e pentru că aşa a vrut regizorul. Iñárritu exagerează cu un sens. Mi s-a părut că vindecarea lui Hugh Glass este uşor forţată, că se întâmplă prea repede. Dar nu, nu e asta. Din clipa în care îşi pune pe el blana de urs are loc, de fapt, un transfer de putere. Ursul devine un totem, forţa animalului s-a mutat în trupul omului.

Aşa că, nu vă temeţi dacă The Revenant are deja 12 nominalizări la Oscar, 3 globuri de aur câştigate, că e prea lăudat şi pomenit în multe cronici pozitive. Dacă Iñárritu o să adauge la portofoliu încă o statuie de aur, dacă Tom Hardy sau DiCaprio o să ia Oscarul, puţin îmi pasă. Cert e că The Revenant: Legenda lui Hugh Glass e un film pe care vreau să-l revăd.

Notă film:

Filmul este distribuit în România de Odeon Cineplex.

3 comentarii pentru “„The Revenant: Legenda lui Hugh Glass“, un film de familie, da

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *