Animaţie, Festivaluri, Recenzii filme

Jurnal animat: primele 3 zile la Anim’est

Cu Muntele magic, am urcat Mont Blancul, cu Battledream am fost proiectată direct în anul 2100, iar cu Avril am locuit în capul unei statui și am vorbit cu o pisică. În 3 zile, am călătorit la Anim’est cam 300 de ani. Și sunt de-abia la început! 😀


Vineri, 2 octombrie. Vineri a fost ziua în care s-a deschis oficial Anim’est’ul. Bineînțeles că nu era să ratez Muntele magic, este al doilea lungmetraj de animație de după ’89, regizat de Anca Damian. Dar nu de asta am vrut să-l văd, ci pentru că am văzut și Crulic – Drumul spre dincolo (2011), regizat tot de Anca Damian, și mi-a plăcut. Prin urmare, dorința mea de a urmări continuarea trilogiei eroismului, era firească – aflasem, între timp, că animațiile fac parte dintr-un proiect mai amplu, o trilogie a eroismului, cu eroi diferiți și moduri diferite de a înțelege eroismul.

Ca și în Crulic, Muntele magic începe cu sfârșitul și sfârșește cu începutul – un arc în timp și spațiu, care trece prin Polonia, Franța, Afganistan, și care se întinde pe aproape 50 de ani. Adam Jacek Winker, artist fotograf, alpinist și aprig luptător împotriva comunismului este eroul. Vizual, filmul este mult mai bogat și mai închegat decât Crulic, evoluția este evidentă. Ca poveste, însă, am o preferință pentru primul lungmetraj al Ancăi Damian. Am empatizat mai bine cu personajul și cu drama lui. Crulic nu a avut de ales, Adam Jacek ar fi putut alege. Pe de altă parte, ca tehnică și mod de a reda o poveste, la Muntele magic m-a atras ideea de istorisire împărtășită cuiva – Adam îi povestește fiicei sale, Anna, întâmplările prin care a trecut de-a lungul vieții și, prin ea, nouă, spectatorilor. La un moment dat, glasul Annei se estompează, l-aș fi dorit mai prezent în reacții.

Notă: Muntele magic intră în cinematografe începând de vineri, 9 octombrie, iar la Anim’est mai poate fi văzut sâmbătă, 10 octombrie, la Cinema Elvira Popescu, ora 22.00.


Sâmbătă, 3 octombrie. A doua zi de Anim’est, programul meu de vizionări a arătat așa: Battledream Chronicle (Cronica Battledream), Extraordinary Tales (Povești extraordinare) și The Prophet (Profetul). În Cronica Battledream, primul lungmetraj de animație din Martinica, mare parte din acțiune se desfășoară în lumea virtuală, într-un joc video. Odată ce ai intrat în acest joc video, încetezi să mai exiști în viața reală – e o regulă a competiției, dar și unul dintre mesajele pe care vrea să le transmită filmul.  O aventură SF, asemănătoare cu Matrix, densă în idei și minimalistă (dar nu simplistă) ca imagine.

Poveștile extraordinare sunt o antologie de cinci povestiri scrise de Edgar Allan Poe, fiecare dintre ele animată în alt stil și narată de altă voce. Printre voci, îi amintesc pe Christopher Lee și Guillermo del Toro. Înainte de proiecție, Mihai Mitrică, directorul artistic al Anim’est, a povestit cum s-a născut proiectul. Regizorul Raúl García, fost angajat Disney, independent în prezent, a descoperit la un moment dat o bandă cu o înregistrare, Bella Lugoci citind din Edgar Allan Poe (în film, Lugoci narează Inima care-și spune taina, un horror story, alb-negru). Așa i-a venit ideea Poveștilor extraordinare. Proiecția poate fi considerată și un lungmetraj, datorită temei comune și a prezenței corbului care intermediază episoadele, sau, la fel de bine, un „colaj“ de scurtmetraje, pentru că fiecare capitol poate exista separat. Dintre cele cinci, ca impact vizual și de stare, mi-a plăcut Masca morții roșii. Doar muzică, mișcări de siluete, jocuri de măști. Fără dialoguri, fără cuvinte.

https://www.youtube.com/watch?v=IQe5L542hoI

Ziua de sâmbătă s-a încheiat cu Profetul. Produs de Salma Hayek Pinault (care îi dă voce și Kamilei, unul dintre personajele principale) și regizat de Roger Allens (The Lion King) lungmetrajul a trecut, până acum, pe la Cannes, Toronto IFF și Annecy. În afară de numele Salmei Hayek, producția adună laolaltă și alte nume celebre din industria filmelor de animație. 9 ilustratori cunoscuți, printre care și Bill Plympton, și-au adunat forțele pentru a desena povestea lui Mustafa (Liam Neeson), un poet exilat într-un sat mediteranean, care se împrietenește cu Almitra, o fetiță ce refuză să vorbească după ce i-a murit tatăl. Recomand să o vedeți, duminică, 11 octombrie, rulează din nou la Cinema Elvira Popescu, de la ora 18.00.


Duminică, 4 octombrie. Sunt multe motive pentru care cred că Anim’est’ul este evenimentul toamnei. În afară de proiecțiile atât de diferite, ca tehnici de realizare și narațiune, mai e ceva, poate ceva-ul cel mai important care face din acest Festival unul aparte: posibilitatea de a călători în timp grație imaginației regizorilor, a scenariștilor și a ilustratorilor. Dacă sâmbătă dimineața mă transpuneam în anul 2100, în universul virtual din Cronica Battledream, a doua zi aveam să fac un salt în timp de 160 de ani, printre tramvaie aeriene, abur și cărbune, experimente chimice și seruri sofisticate. Printre ele, Avril, o tânără care-și caută părinții, oameni de știință dispăruți împreună cu alți oameni de știință, și o pisică vorbitoare, Darwin. Avril și lumea prefăcută a luat premiul pentru cel mai bun lungmetraj de animație la Annecy, anul acesta. Am regăsit în cuplul Avril – Darwin, cuplul Kiki – Jiji din Kiki’s Delivery Service, deși nici Darwin, nici Jiji nu sunt singurele feline care vorbesc din istoria animațiilor. În cazul de față asemănarea este frapantă, pentru că există în toată această poveste un fetiș pentru aparatele de zbor versatile, același ca și în universurile lui Miyazaki.

Avril și lumea prefăcută rulează din nou duminică, 11 octombrie, la Cinema Studio, orele 16.30, duminică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *