Filme, Recenzii filme

Southpaw: lovitură în inimă

Dintre toate loviturile pe care le-am văzut în filmul lui Antoine Fuqua – de stânga, de dreapta, în ochi, sub centură – cele mai dureroase au fost loviturile nevăzute. L-au făcut knockout pe Billy Hope (Jake Gyllenhaal), dar, ce bine!, nu l-au omorât.

Nu mai e nevoie să spun că Jake Gyllenhaal este un actor bun, în Southpaw devine de nerecunoscut, ca transformare fizică și de stare, dacă e să mă gândesc la interpretările lui din Prădător de noapte sau din  Brokeback Mountain. E de-acolo, din scenariul boxerului învins pe ring și în viață, care vrea să se răzbune pentru a-și recupera titlul pierdut, de campion, de soț, de tată. Pe parcurs, veți vedea, ordinea titlurilor se schimbă și în asta constă toată frumusețea ideii din spatele luptelor corp la corp dintre Billy Hope și adversarii lui.

La fel, nu mai e nevoie să scriu și că filmul are multe clișee. Am amintit deja unul, boxerul care vrea să se răzbune. De-aici derivă toate celelalte: antrenamentul/antrenorul dur, faptul că boxul e ca șahul sau că totul pleacă din minte, identificabile, de exemplu, și în „serialul“ Rocky. Până la urmă, era inevitabil ca regizorul să nu se folosească de ele. Când ecranizezi o istorisire care are ca temă acest sport, e imposibil să nu atingi și niște detalii clișeistice.

Însă, dincolo de aceste tipare, impresionantă rămâne, fără un dram de exagerare, lupta pe care începe s-o ducă Billy Hope cu el însuși, și nu cu Turay (Rayco Saunders) sau Escobar (Miguel Gomez), în momentul în care pierde tot. Din punctul meu de vedere, „gongul“ se aude pentru prima dată în Southpaw în ziua în care Hope pășește în sala lui Wills (Forest Whitaker).

Billy Hope și Tick Wills

Aici intră pe mâinile lui Tick Wills, personaj deloc confortabil pentru el. Antrenorul încearcă să repare greșelile elevului premiant cândva mai întâi prin vorbe și de-abia apoi prin exerciții fizice. Cât de ușor este să accepți un dialog în care ești întrebat direct unde, ce și de ce ai greșit TU? Cât de ușor este să antrenezi un profesionist? Și nu uitați: totul într-un context în care, cu puțin timp în urmă, Billy Hope era campionul absolut la categoria supergrea, bărbat împlinit și tată fericit. Forest Whitaker are un rol ingrat. Și un ochi cu care nu vede deloc, dar cu care pătrunde adevărurile.

After Billy's court date, he finds Tick (who he saw at court); they have a good conversation about Leila, Kash and Tick's eye. JG, FW
Tick Wills (Forest Whitaker)

Poveștile cu și despre box nu au fost niciodată printre pasiunile mele. Cu Southpaw, însă, a fost altceva. Nu am crezut că voi empatiza cu Billy Hope și nici că îi voi ține pumnii să câștige. Că mă voi implica emoțional în meciul pe care îl are cu Escobar, partida care îi va decide destinul. Că voi privi „fazele tari“ fără să închid ochii – față de Furia: Eroi anonimi, ca să dau un exemplu de film cu adevărat violent vizual, scenele de luptă sunt chiar decente.

Două bilete la preț de unul, miercurea, la orice film, în cinematografele partenere Orange.

Billy Hope și Kalil Turay

Actorul îi dă eroului autenticitate și, implicit, credibilitate, iar dacă nu ar fi avut ca resort o lovitură direct în inimă – nu mai are nici soție și nici fiică – probabil că ar fi rămas o reîncarnare a lui Rocky și cam atât. Cu riscul de a încheia clișeistic, reiau mesajul ecranizării lui Fuqua. Atunci când cazi, continuă să speri! Uneori, șabloanele pot fi văzute ca niște adevăruri care ne scapă.

Notă film:

Foto: Forum Film România

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *