Filme, Recenzii filme

Big Eyes, big lies

Filmul „Big Eyes“ are ca tema povestea „Hoinarilor“ pictoritei Margaret Keane, copii cu ochi exagerat de mari, intunecati si tristi. Insa cel care sustine filmul, Walter Keane, interpretat de Christoph Walz, nu are ochii chiar atat de mari. Dimpotriva, sunt meschin de mici. Terni, fara culoare si expresie. Si totusi, daca nu ar fi fost ochii lui Walter, nici „Hoinarii“ lui Margaret Keane nu ar fi existat. Cu toata tristetea si expresivitatea lor.

Ciudata poveste. Si asumata atat cat iti permite constiinta sa ti-o asumi. In situatia lui Margaret, constiinta a avut o presiune prea mare asupra ei, ca sa nu cedeze la un moment dat, iar in cea a lui Walter, nu se poate vorbi de o constiinta. Ciudata pentru ca, desi pictorita a acceptat sa i se vanda lucrarile sub numele sotului, l-a dat in judecata pentru a-si recastiga un drept pe care i l-a cedat, nu legal, ci printr-o intelegere de cuplu. Cazul Keane, „una dintre cele mai mari fraude din istoria artei“, a agitat teribil anii ‘60, istoria e reala, iar „Big Eyes“ („Ferestrele sufletului“ in romana) de la ea pleaca. image Ca urmeaza sa asistam la un caz aparte, bizar, aflam si de la narator, povestitorul din film. Ne confirma, in final, si judecatorul. Cum se limpezeste bizareria, o sa aflati singuri. Ar fi nedrept sa dezvalui scena de la tribunal, in care Christoph Walz isi duce personajul la intensitatea maxima a interpretarii. Walter este un ticalos in esenta, cu ochi meschin de mici, picioare scurte si vorbe lungi, un ticalos pe care actorul care a mai dat viata unui alt tip de ticalos, Hans Landa, reuseste sa-l umanizeze. De ce s-a complacut Margaret, atat de mult, in interiorul acestei dependente? Pentru ca, in pictura, ca si in viata, o culoare calda atrage intotdeauna o culoare rece. Una langa alta, se vad mult mai bine. Fac pereche. image Ea, fragila, el puternic. Ea, indecisa, el hotarat. Intuitiv si cu o strategie. Ea, talentata, el steril. Margaret nu are calitati de negociator, nu stie sa se vanda, iar Walter e nascut pentru asta, e agent imobiliar de profesie. Cu ochii lui, asa mici si inexpresivi, stie sa urmareasca, sa iscodeasca, sa fure din priviri. Isi foloseste simturile la maximum, e un colaj de idei luate de la sotia lui, pe care le foloseste pentru a-si convinge clientii sa cumpere tablourile. Succesul pleaca de la o mare minciuna, am vazut cum, dar numai cu acceptul doamnei Keane.

image

Autentic, in Walter, e doar minciuna. Walter joaca atat de tare rolul de impostor, incat ajunge sa creada ca el este autorul real al picturilor. Si ii convinge si pe ceilalti, inclusiv pe Margaret. Ii domina, ii seduce. Stie ca oamenii nu vor doar un tablou, ci si o poveste, un spectacol in jurul lui. Stie ca oamenii iubesc intentiile nobile si argumentele emotionante.

image

Se foloseste nu numai de toate simturile, cum am mai spus, ci si de gesturi care impresioneaza. Pentru a atrage si a distrage atentia de la impostura. De aceea, odata deconspirat, el, ca personaj, nu va cadea niciodata, moral, pentru ca ar fi pierdut tot – imperiul pe care l-a construit cu banii din vanzari, sa spunem – ci pentru ca pictorul Walter Keane nu mai e pictorul Walter Keane, ci agentul imobiliar. Simplul agent imobiliar. Si asta doar daca isi va mai fi amintit cineva ca a fost vreodata si asa ceva.

Notă film:

Foto: Forum Film Romania, imdb.com, cinemagia.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *