Filme, Interviuri

Omul pasare. Povestea filmului, spusa de Mihai Grecea

In esenta, toti ne luptam cu timpul!
—Mihai Grecea

Aseara, l-am cunoscut pe Mami. Mi-ar placea sa-l cunoasteti si voi. Este protagonistul documentarului „Omul pasare“, in regia lui  Alexandru Mavrodineanu si Mihai Grecea, a carui premiera va avea loc pe HBO, joi, 23 octombrie, orele 20.00. Numele real al personajului principal este Mihaita Nicolae, dar in lumea aviatiei i se spune Mami sau Omul pasare. Si tot aseara, cu ocazia avanpremierii, am vorbit mai multe despre film cu Mihai Grecea, pentru care „Omul pasare“ este debutul regizoral (cinematografic!) absolut. Dar nu numai atat. „Omul pasare“ este si o experienta de viata alaturi de un om de la care a invatat, printre altele, ca zborul este un mod, o cale de a ramane tanar pana tarziu.


Cum l-ati gasit pe Mami?
Mihai Grecea: E o poveste comuna, pana la un punct, a mea si a lui Alex (n.r. Alexandru Mavrodineanu). Amandoi avem brevet de pilot, iar Alex i-a fost elev lui Mami. Eu, doar un admirator, sa spun asa. Toti de la Aerodromul Clinceni il stiu pe Mami, de fapt, toata lumea aviatiei il cunoaste. Printre aviatori, nu este un personaj necunoscut. Insa ideea de a face un film despre el, nu ne-a venit asa usor. Pentru ca se intampla urmatorul lucru: cand zbori, cand traiesti printre asemenea oameni, ii vezi mai degraba ca pe niste modele, ca pe niste eroi, nu prea vezi omul din spate, povestea lui, si-ti vine greu sa te atingi de ei. Si, intr-o zi, s-a petrecut chestia asta. Alex a venit cu ideea la mine si mi-a zis: „Bai, cum ar fi un film despre Mami?“.

Si cum i-ai raspuns?
„Bai, foarte tare! Hai sa ne gandim, hai s-o studiem!“. Am inceput sa scriem impreuna un scenariu pe care, ulterior, l-am prezentat la HBO ca proiect, iar ei s-au aratat foarte interesati.

HBO-ul a intervenit in scenariu?
Absolut deloc! Dimpotriva, am avut un fel de doctoring, sa spun asa, practic o contributie foarte importanta si foarte valoroasa a Hankai Kastelikova, producator HBO Europa, pentru zona de documentar. A facut cateva vizionari, ne-a facut un fel de tutoriat, de la distanta, cumva, cu inputuri foarte bune in ceea ce priveste dramaturgia.

Este primul vostru lungmetraj?
Alex este regizor, el a mai facut niste scurtmetraje. Eu sunt regizor de reclame, cinematografic, este debut absolut pentru mine.

Veti participa cu documentarul la Festivaluri?
Da, a inceput sa fie trimis la cateva Festivaluri, mai asteptam putin, de-abia e proaspat, e cald…

O sa urmeze si alte lungmetraje?
Da! Cu siguranta, da!

Nu sunt eu omul care sa dispere!
—Mami

Ati avut ca model, ca inspiratie, alte scenarii?
Nu, l-am avut doar pe Mami in minte! De fapt, e un documentar covarsitor observational. Adica nu e nimic trisat. E Mami pur si simplu! Ca metoda regizorala, sa spunem, am avut, evident, un script dupa documentarea pe care am facut-o despre personaj, direct si indirect. Ii stiam, cumva, destinul, agenda pentru anul in curs, stiam, de exemplu, ca urmeaza sa mearga la Campionat. Noi ce-am facut ca regizori? L-am plasat in cateva contexte si am asteptat un anumit tip de reactie. De cele mai multe ori, au fost aceleasi, dar au existat si niste surprize foarte mari din partea lui care au imbogatit povestea.

Cum ar fi? La ce fel de surprize te referi?
Cum ar fi experienta lui medicala, lupta lui de-a demonstra ca experienta lui bate viul si biologicul.

Am vazut, in documentar, ca Mami refuza ideea de boala…
Cine dintre noi o accepta? In general refuzam ideea de boala…

Spun asta, pentru ca multi oameni se complac cu „statutul“ de om bolnav, de pacient, se victimizeaza si le place sa atraga compatimire…
Da. Mami spune la un moment dat: „Nu sunt eu omul care sa dispere!“. Asta e Mami! E un pilot, a trecut prin momente grele, nu am vrut sa insistam pe partea eroica a personajului, am lasat-o cumva si subinteleasa in anumite situatii, pentru ca nu putea deveni demonstrativ, pentru ca era suficient…

Dar Mami se astepta la chestia asta? Dupa proiectia filmului, Alex l-a intrebat daca i-a placut, iar el i-a raspuns „Aproximativ!“…
Probabil ca da. Dar noi credem ca se subintelege ca e un foarte mare aviator. Prin felul in care ceilalti sunt raportati la el, gandeste-te, sunt 62 de ani de zbor in spatele lui Mami!, ani care se vad. Plus tenaticitatea lui, performanta, nu? Mami ajunge sa zboare la un Campionat cu un planor inferior ca performanta de zbor si cu toate astea ajunge pe locul III, in pofida intamplarilor de-acolo: are ghinion cu coechipierul lui, cu coechipiera…

Am avut si eu emotii cand am vazut ca i s-a facut rau coechipierei in timpul zborului…
Da, ea este o planorista foarte buna, doar ca s-a intamplat asa atunci. E o poveste si asta…

Am avut un material colosal, foarte bun, cu foarte multe povesti. O multime de intrigi paralele, de arcuri narative, la care a trebuit sa renuntam.

Au fost scene la care a trebuit sa renuntati?
Imagineaza-ti ca am plecat de la 250 de ore filmate, pentru un film de 76 de minute! Au fost foarte multe, a curs sange… Asa se intampla in cazul unui documentar. Ramane enorm pe-afara, trebuie sa pastrezi doar elementele care duc povestea mai departe si contureaza ceea ce ai de spus in scenariu.

Care a fost partea cea mai grea din film?
Au fost mai multe aspecte delicate in film. Pornind, sa spunem, de la felul in care reactioneaza doua minti creative atunci cand lucreaza impreuna. Au existat foarte multe dispute creative intre cei doi regizori, nu a fost simplu, dar am castigat si eu, si Alex o experienta importanta, chiar si de viata, nu doar cinematografica. Pe langa asta, a fost dificila si toata partea de post productie, de montaj. Am avut un material colosal, foarte bun, cu foarte multe povesti. O multime de intrigi paralele, de arcuri narative, la care a trebuit sa renuntam. Deci ar fi interesant de vazut filmul nefacut. Imagineaza-ti doar ca la Craiova, Campionatul a durat doua saptamani, iar in film ai impresia ca s-a desfasurat in doua zile. Dar au fost 15 zile lungi de concurs, in care noi am filmat de dimineata pana seara!

Situatia de acasa e neagra, dar plina de dragoste, in esenta.

Eu nu l-am vazut ca pe un documentar in sensul clasic. Mi-a amintit, pe alocuri, de „Out of Africa“…
Am incercat sa facem o  poveste care sa inspire, care sper sa inspire! Nu e un documentar antropologic sau in sensul strict al cuvantului, mai sec, ci o poveste care sper sa trezeasca ceva bun in oameni.

Omul pasare este si o poveste trista…
Este si o poveste trista. E, de fapt, o dramedie. E rasu’ plansu, e… ca-n viata!

Zborul, in acest context, este un refugiu pentru Mami, pentru ca acasa nu are o situatie tocmai fericita…
Situatia de acasa e neagra, dar plina de dragoste, in esenta. Chiar daca acolo e cu sotia si fiul, cu problemele lui, ideea e ca ei sunt toti acolo, sunt uniti. Dar  Mami zboara, se-ntoarce acasa, dupa care zboara iar. E ca pasarea! E povestea unui om care stie sa traiasca la modul pozitiv. Nu e inconjurat intotdeauna de lucruri foarte bune. Zborul este un elixir al tineretii vesnice pentru el, iar Mami e un model despre cum poti sa ramai tanar si sa traiesti frumos. Din acest motiv, am facut filmul, pentru a arata asta!

Omul pasare e povestea unui om care incearca sa ramana tanar, asa cum multi dintre noi incercam. In esenta, toti ne luptam cu timpul!

Sunt cativa termeni tehnici in film, dar nu deranjanti pentru necunoscatori…
Sunt, da, insa nu foarte multi. Am periat foarte mult materialul. Deci, noi suntem piloti, atentie!, dar am incercat sa ne obiectivam, sa uitam ce stim, si sa ne punem si in locul necunoscatorilor.

Unii oameni nu iubesc cronicile de film pentru ca, spun ei, nu vor sa afle dinainte de a vedea un film, povestea lui. Tu cum ai prezenta Omul pasare“, astfel incat sa-i convingi sa te citeasca si apoi sa vada si documentarul?
Mami e un om cu totul special, nu doar pentru faptul ca zboara si ca e Omul pasare. De altfel, e o porecla reala, chiar asa i se spune, „Mami e Omul pasare!“. El e diferit, nu e ca noi, ceilalti piloti. Zboara din instinct, are un simt suplimentar.

Nu zboara scolastic, cum spune la un moment dat, in film, coechipierul lui…
Nu, el zboara, cum am zis, ca o pasare. E usor incomod pentru toti cei care dirijeaza chestia asta, insa toata lumea are un respect foarte mare pentru el datorita experientei fabuloase pe care o are. Practic, „Omul pasare“ e povestea unui om care incearca sa ramana tanar, asa cum multi dintre noi incercam. In esenta, toti ne luptam cu timpul!

Mihai Grecea, “Mami” Mihaita Nicolae, Alexandru Mavrodineanu
Mihai Grecea, “Mami” Mihaita Nicolae, Alexandru Mavrodineanu

SINOPSIS. „Mami“ Mihaita Nicolae doreste sa castige pentru a zecea oara Campionatul national de planorism. Indiferent daca va castiga sau nu, participarea lui va marca inca un record pentru aviatie si va insemna un armistitiu in lupta sa cu timpul. Nicolae „Mami“ Mihaita este o legenda printre aviatorii romani. La varsta de 78 de ani, el este cel mai in varsta pilot roman care inca zboara. Toata lumea se intreaba de unde vine toata rezistenta lui.

BIOGRAFIE. Cea mai grava problema cu care s-a confruntat in viata a fost accidentul lui Luci. Fiul sau s-a prabusit in timpul unui antrenament cu deltaplanul si este in scaunul cu rotile de 26 de ani. Zi dupa zi isi vede fiul imobilizat si este constient de faptul ca acesta nu-i va propovadui talentul mostenit. Mami insa continua sa zboare cu tenacitate. Ca si cum ar trebui sa zboare pentru doua persoane.

NOTA. „Omul pasare“, regizat de Alexandru Mavrodineanu si Mihai Grecea, are premiera pe HBO, joi, 23 octombrie, orele 20.00. Va fi reluat pe 3 noiembrie (02.50), 15 noiembrie (01.25), 19 noiembrie (04.40)

https://www.youtube.com/watch?v=6igLuKQsYks

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *