Ceea ce suntem este suma a ceea ce am spus, facut, mintit.
Elizabeth
„Vrei sa-ti amintesti sau sa uiti?“, intreaba vocea din spatele tabletei, cu cateva minute inainte de a se termina filmul. Frank (Vincent Cassel) nu stie ce sa raspunda, ezita, se pierde in gesturi nehotarate. Cu prosopul infasurat in jurul taliei, pare comic, un Frank mai putin viril, violent si razbunator. Este fix atitudinea pe care mizeaza Elizabeth Lamb (Rosario Dawson), punctul terminus in care isi aduce pacientii pentru a-i controla mental. Starea de slabiciune. Indecizia lui este atuul ei. Asa isi seduce orice manipulator victima. Asa o atrage in capcana. In capcana mintii.
Cu Nate (Danny Sapani), lucrurile stau mai simplu. Cine si-ar fi imaginat ca un negru fioros poate intra in convulsii terifiante la banala auzire a cuvantului „capsuna“? Iata o alta capcana. Insusi filmul se deschide cu o pista falsa. Simon (James McAvoy) domina ecranul prin fata lui sigura, prin discursul alcatuit din fraze scurte, convingatoare, presarat cu ziceri din lumea in care se invarte, a licitatiilor obiectelor de arta. „Nici un obiect de arta nu valoreaza o viata“, „Cand se intampla un jaf, sa nu te lasi cuprins de panica“, „Sa nu faci niciodata pe eroul“. Suna bine. Si aplicabil chiar si in viata de zi cu zi. Simon ii induce spectatorului imaginea eroului pozitiv, destept, seducator, cool, esti ferm convins ca el e cel care va cadea in picioare. Dar nu e asa. Este doar un personaj-instrument, un pacient, de care se vor folosi, fara scrupule, atat Elizabeth, terapeuta specializata in hipnoza, cat si Frank, capul unei benzi de criminali.
Subiectul cursei hipnotizante regizate de Danny Boyle este, si el, un fel de inducere in eroare: Simon, angajat al unei Case de licitatii, fura un tablou foarte valoros, pentru a-si plati datoriile fata de Frank. Pentru ca este lovit dupa cap in timpul jafului, sufera de o amnezie si uita unde a pus pictura. Tabloul se numeste, sugestiv, Vrajitoare in aer si este pictat de Francisco de Goya, „pictor al mintii umane“. Asta ar fi povestea la prima „mana“. „Cursa“ este, insa, cu abilitate condusa de o „vrajitoare“ reala, Elizabeth Lamb, iar furtul in sine este masca subtire sub care se ascund, de fapt, sinuoasele tenebre, sertare si paliere ale amintirilor. Prin devoalarea lor se va ajunge la adevaratul sens al povestii si, implicit, la neasteptatul deznodamant. „Amintirea nu e distrusa, este ascunsa intr-o cusca“, spune, in partea a doua a filmului, versata Elizabeth. Si stie bine cum sa se foloseasca de asta. Amintirile altora sunt atuul ei.
Vrei sa-ti amintesti sau sa uiti? – in cazul in care cauti si tu un raspuns, trebuie sa vezi filmul.
Adu cinematograful la tine acasă cu ajutorul unui Soundbar cu Dolby Atmos