Filme, Recenzii filme

Filmul iernii: Anna Karenina

Vronsky: “Imi faci onoarea sa-ti aduc o inghetata?”
Anna Karenina: “As prefera o tigara!”

Ce s-ar mai fi putut face dintr-o poveste atat de exploatata? Cu Jude Law in rolul sotului si Aaron Taylor-Johnson in cel al amantului, se pot face multe. Regizorul filmului, Joe Wright, nu si-a dezmintit talentul nici de data asta.

Imi plac teribil de mult filmele care isi depasesc conditia si se transforma in arta, fara a deveni inaccesibile sau greoaie, nedigerabile sau pretioase. Atat cat sa te faca sa ramai in sala dupa ce se termina. Iar Anna Karenina este unul dintre ele.

Imperiul Rus 1874 – vremuri in care “legile sunt facute de tati si de soti”, in care divortul era sinonim cu condamnarea la moarte a femeii. De-aici si dramatismul cu care se consuma pasiunile. Pe de alta parte, avem de-a face cu vremuri cu un potential vestimentar extraordinar. De la uniforme la desuuri, fiecare tinuta are un cod al ei, e un detaliu de epoca si de stare.

image

Iubirea si hainele, cele doua mari teme ale filmului Anna Karenina, ultima productie semnata de Joe Wright (“Mandrie si prejudecata”, 2005), se combina perfect atunci cand in scena intra si muzica. Se canta mult si se danseaza la fel de mult. Se paseste cadentat si se secera ritmat. Pana si trenul are un “joc” al lui. Tot muzica este cea care face trecerea subtil si nuantat de la o scena la alta, de la un gest la altul, de la o rochie la alta.

image

“Iubirea romantica va fi ultima iluzie a lumii vechi”, decreteaza Oblonsky, la inceputul filmului. De fapt, asta cred ca e si drama Annei Karenina – personajul se incapataneaza sa creada ca Vronsky poate fi altfel. “Este ca toti barbatii”, ii spune printesa Sorokina la un moment dat. Intretinuta cu morfina si mult wisky, “iluzia” aceasta nu ar fi avut cum sa sfarseasca altfel decat sub rotile unui tren. Dar modul in care este redata scena sinuciderii face pana si moartea mai frumoasa.

LG Days cu reduceri de până la 100 € la telefoane. Oferte speciale de la Orange.

Si cel mai important: toate cadrele de interior se petrec pe o scena. Chiar si cursa de cai. Filmul devine teatru, iar teatrul devine film. De-aici si modernitatea, noutatea pe care o aduce Joe Wright si care face din Anna Karenina o experienta cinematografica al carei final este unul… asteptat.

Trailer

http://www.imdb.com/title/tt1781769/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *